O navă funerară descoperită sub un tumul antic din Norvegia aruncă o nouă lumină asupra obiceiurilor de înmormântare din Scandinavia, sugerând că acestea erau practicate cu mult înainte de epoca vikingilor. Studiul recent, publicat în revista Antiquity, indică faptul că aceste ritualuri funerare elaborate, cu nave incluse, datează din jurul anului 700 d.Hr.
Mormântul, situat pe insula Leka, a fost identificat în Herlaugshaugen, un tumul masiv considerat a fi locul de odihnă al unui rege legendar. Descoperirea contestă teoriile anterioare care plasau apariția acestor înmormântări în corăbii în jurul anului 800 d.Hr., odată cu începutul Epocii Vikingilor, indicând o continuitate culturală mai mare decât se credea.
Metodologia descoperirii și importanța niturilor
Pentru a proteja situl arheologic, cercetătorii nu au efectuat o excavare completă a tumulului. În schimb, au utilizat o abordare mai delicată, săpând șanțuri înguste în zone-cheie și folosind detectoare de metale. Niturile din fier, folosite pentru a asambla nava, au rămas intacte chiar și după ce lemnul s-a degradat.
Echipa a recuperat 29 de nituri, iar analiza cu radiocarbon a fragmentelor de lemn atașate a oferit o datare precisă, plasând înmormântarea în jurul anului 700 d.Hr. Această descoperire demonstrează că utilizarea navelor în cadrul ritualurilor funerare era răspândită în Scandinavia cu mult înainte de ascensiunea vikingilor ca forță istorică.
Implicațiile sociale ale înmormântărilor în nave
Găsirea unei nave funerare atât de vechi oferă indicii importante despre structura socială a vremii. Construirea unui tumul de asemenea dimensiuni solicita resurse considerabile și forță de muncă, sugerând că doar liderii puternici, cum ar fi regii sau căpeteniile, puteau iniția astfel de proiecte.
În plus, prezența unei nave funerare denotă un statut social înalt. Navele mari, capabile de călătorii pe distanțe lungi, sugerează o mobilitate deja existentă, dar și conexiuni comerciale sau chiar militare.
Concluziile studiului subliniază importanța Herlaugshaugen în înțelegerea evoluției societăților din nordul Europei între secolele VII și X. Cercetările viitoare ar putea să dezvăluie detalii suplimentare despre aceste ritualuri funerare și despre structura socială a perioadei.
