Statele Unite ar putea căuta un acord rapid cu Iranul, dar aliații europeni se tem de un deznodământ superficial, care să amâne rezolvarea problemelor tehnice complexe, conform unor surse diplomatice. O astfel de abordare ar putea oferi un succes imediat pentru fostul președinte Donald Trump, dar ar risca să complice negocierile ulterioare, avertizează diplomații.
Temeri legate de un acord superficial
Diplomați europeni cu experiență în negocierile cu Teheranul își exprimă îngrijorarea. Aceștia susțin că un acord grăbit ar putea fi prea simplu, lăsând nerezolvate detalii cruciale despre programul nuclear iranian și ridicarea sancțiunilor. Un diplomat european de rang înalt, citat de Reuters, a subliniat că teama nu este de absența unui acord, ci de un acord inițial defectuos, care să creeze probleme pe termen lung.
Casa Albă a respins criticile. Purtătoarea de cuvânt Anna Kelly a afirmat că Donald Trump are „un istoric dovedit în obținerea unor acorduri bune pentru Statele Unite și poporul american”. Administrația americană ar accepta doar un acord care „pune America pe primul loc”. Diplomații din Franța, Marea Britanie și Germania, țări care au fost implicate în negocierile nucleare cu Iranul încă din 2003, se simt marginalizați.
Discuții delicate pe fondul neîncrederii
Între 2013 şi 2015, aceste țări au colaborat cu Statele Unite pentru a realiza Acordul de la Viena (JCPOA), care a limitat programul nuclear iranian în schimbul ridicării sancțiunilor economice. Donald Trump a retras SUA din acest acord în 2018, considerându-l „extrem de dezechilibrat”. Negociatorii americani şi iranieni au reluat discuțiile recent, la Islamabad, concentrându-se pe formula clasică: restricții nucleare în schimbul relaxării sancțiunilor.
Diplomatți spun că neîncrederea profundă dintre părți și stilurile diferite de negociere ar putea duce la un acord fragil. Federica Mogherini, care a coordonat negocierile între 2013 și 2015, a declarat: ”Ne-au trebuit 12 ani și un volum imens de muncă tehnică pentru acordul din 2015. Crede cineva cu adevărat că acest lucru poate fi făcut în 21 de ore?”. Un posibil acord inițial ar putea fi unul general, axat pe aspecte nucleare și economice.
Puncte nevralgice și compromisuri posibile
Problema nucleară rămâne cea mai controversată. Negocierile vizează stocul iranian de uraniu îmbogățit la 60%, suficient pentru producerea de arme nucleare. O variantă ar fi diluarea acestui uraniu sub supravegherea Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA). Iranul insistă, însă, pe dreptul său de a îmbogăți uraniu în scopuri civile, în timp ce Donald Trump a solicitat oprirea completă a îmbogățirii.
Un compromis posibil ar putea fi un moratoriu temporar asupra îmbogățirii, urmat de reluarea activității la niveluri foarte scăzute. Diplomații europeni subliniază rolul AIEA, inclusiv prin mecanisme de verificare stricte. Pe plan economic, Iranul urmărește accesul la fonduri blocate, dar ridicarea completă a sancțiunilor ar putea necesita sprijin european. Oficiali europeni consideră negocierile nucleare cu Iranul extrem de complexe. Gerard Araud, negociatorul principal al Franței între 2006 şi 2009, a afirmat că „o negociere cu Iranul este meticuloasă și subtilă: fiecare cuvânt contează”.
