Femeile din București se confruntă frecvent cu obstacole si discrepanțe în accesul la avort la cerere în spitalele publice, fapt evidențiat recent într-un raport care a analizat modul în care este respectat dreptul lor la avort în 11 unități medicale din capitală. În condițiile în care legislația românească permite întreruperea sarcinii până la 14 săptămâni fără alte condiții, realitatea administrativă și birocratică din spitale contrazice însă legea, lăsând multe femei în voia întârzierilor și condiționărilor neclare.
Discrepanțe în disponibilitatea serviciilor și condiții survenite din lipsa de personal
Una dintre cele mai evidente probleme este lipsa de uniformitate în ofertă, chiar și în interiorul aceleiași unități medicale. În anumite maternități, întreruperea de sarcină se poate realiza fără programare și fără condiții explicit prevăzute de lege, dar doar în anumite condiții. La Maternitatea Bucur, de exemplu, avorturile pot fi efectuate fără programare, fiind însă condiționat de existența unor zile „ne-sărbătoare religioasă”, conform unor surse. În schimb, la Maternitatea „Sfântul Pantelimon” sau Spitalul Județean Ilfov, femeile trebuie să treacă printr-o consultație preliminară și să obțină o programare, ceea ce adaugă un pas în procesul deja sensibil.
Alte unități, precum Maternitatea „Giulești” sau Spitalul „Dr. I. Cantacuzino”, oferă însă serviciul fără condiții, însă și aici situația nu e lipsită de provocări. La Spitalul „Nicolae Malaxa”, accesul este limitat însă la doar trei paciente pe zi, o restricție drastică care ridică întrebări despre eficiența și corectitudinea implementării dreptului femeilor la alegere. Aici, femeile sunt sfătuite să se prezinte la ora 7:30 dimineața, întrucât doar primele trei persoane vor putea beneficia de procedură.
Lipsa personalului calificat și insuficiența infrastructurii sunt principalele motive invocate pentru aceste restricții. Într-un caz tipic, la Spitalul „Polizu”, operatorul din centrală afirmă că „Chiuretaje la cerere nu se fac, doamnă. Nu se fac de câțiva ani”, însă ulterior directoarea unității, Oana Toader, a afirmat contrariul, confirmând astfel confuzia și lipsa de coerență în gestionarea resurselor.
Căi birocratice și lipsa de transparență în procesul medical
Situațiile complicate continuă și cu alte spitale, unde pacientele sunt împinse spre alte unități sau chiar sfătuite să apeleze la clinici private, sub motivul că procedurile nu sunt disponibile în mod oficial sau că deciziile aparțin confesiunii personale a medicilor. La Spitalul CF 2, pacientelor li se sugerează să se adreseze unor centre mai mari, fapt ce reflectă un sistem deficitar în a asigura accesul echitabil și prompt.
Această situație evidențiază nu doar problemele logistice, ci și tensiunile dintre legislație și practica medicală, precum și dificultățile generate de personal insuficient și de lipsa unui ghid clar pentru medicii și pacientele din spitale. În aceste condiții, dreptul la avort, deși legal explicit, devine adesea o formalitate birocratică, mai degrabă decât un serviciu accesibil pentru toate femeile.
Perspectiva viitorului și provocările dincolo de legislație
Situația actuală atrage atenția asupra nevoii urgente de reforme în sistemul sanitar românesc pentru a asigura dreptul la alegere și sănătate reproductivă a femeilor. În contextul în care dezbaterile legate de reexperiența și etica intervențiilor precum avortul continuă să fie extrem de polarizate, realitatea din spitalele bucureștene reflectă o problemă acută de implementare și respectare a legislației.
Progresele recente în domeniu depind nu doar de modificări legislative, ci și de crearea unor infrastructuri adecvate, formarea personalului și clarificarea procedurilor. În timp ce unele spitale oferă în mod clar acces la servicii, alte unități trebuie să își reformeze complet abordarea pentru a evita situații în care femeile sunt lăsate fără informație clară sau sunt conditionate de factori nerelevanți din punct de vedere legal.
Rămâne de văzut cum își vor adapta aceste instituții politicile și procedurile în fața presiunilor sociale și a nevoii de a proteja drepturile fundamentale ale femeilor, într-un sistem medical care pare a fi încă departe de a fi echitabil și transparent. În definitiv, sănătatea și autonomia femeilor trebuie să primeze, indiferent de obstacolele administrative sau personale ale personalului medical.
Sursa: Buletin.de
