Uniunea Europeană accelerează investițiile în apărare, oferind României o oportunitate majoră, dar care vine cu cerințe clare: strategie, viteză și disciplină instituțională. Prin Fondul European de Apărare, 1,07 miliarde de euro sunt direcționați către 57 de proiecte, cu accent pe drone, inteligență artificială și integrare industrială. Pentru România, momentul este critic: o fereastră de oportunitate unică, legată de poziția sa geografică și experiența NATO.
Transparența, cheia accesării fondurilor
Accesul la fondurile europene nu se bazează doar pe capacitatea tehnică, ci și pe încredere, strâns legată de transparență. Deschiderea atrage parteneri, în timp ce opacitatea blochează colaborările. Proiectele europene cer cooperare extinsă: universități, start-up-uri, companii mari. Un cadru clar și public este esențial pentru ca România să nu rămână pe margine. Modelul european presupune reguli clare, acces competitiv și o execuție eficientă. România are nevoie de unități dedicate pentru scrierea de proiecte, echipe mixte și mecanisme rapide de decizie. Structurile administrative lente riscă să piardă oportunități.
Romarm: între reformă și interferențe politice
Noua formulă de organizare a ROMARM oferă un punct de plecare pozitiv. Consolidarea, orientarea spre proiecte europene și deschiderea spre parteneriate sunt pași corecți. ROMARM poate deveni un integrator național de proiecte și un vector de modernizare. Totuși, riscul interferenței politice este major, după cum arată experiența trecută, unde blocaje și decizii contradictorii au afectat capacitatea de acțiune. Industria de apărare necesită stabilitate și strategie pe termen lung.
Priorități clare și coordonare strategică
România deține documente strategice, dar le lipsește implementarea coerentă. Prioritățile de înzestrare se schimbă frecvent, fără o logică clară. Este nevoie de obiective măsurabile și indicatori. Strategia fără execuție nu produce capabilități. Fondurile europene sunt un instrument, nu un scop în sine. Aceste finanțări vizează capabilități reale pentru armată. Participarea activă în EDF înseamnă acces la tehnologie de ultimă generație și interoperabilitate cu aliații. România trebuie să aleagă: să construiască un ecosistem relevant sau să rămână dependentă de achiziții externe.
Participarea României la Fondul European de Apărare arată o integrare reală în rețelele europene de cercetare militară. Însă, indică o poziție secundară în arhitectura industrială a Uniunii Europene. În perioada 2021–2025, România a participat la proiecte, a atras finanțări moderate, dar a fost mai degrabă partener, nu coordonator. În timp ce alte state precum Polonia sau Spania își cresc rolul în cadrul EDF, România nu a făcut încă acest pas.
