De Ziua Mondială a Fericirii, psihologul Radu Leca explică adevărata natură a stării de bine în familie
În ciuda multitudinii de citate motivaționale și promisiuni luminoase, fericirea nu este o stare permanentă, ci un echilibru delicat între emoții, sens și relații sigure. Cu ocazia Zilei Mondiale a Fericirii, psihologul Radu Leca subliniază că această stare de bine se construiește zilnic, mai ales în cadru familial, prin siguranță, comunicare sinceră și capacitatea de a repara conflictele.
Fericirea, ca echilibru, nu ca zâmbet constant
Potrivit psihologului, fericirea devine uneori un concept distorsionat, fiind considerată în mass-media și în discursul cotidian ca un zâmbet permanent sau ca atingerea unor ținte materiale. Leca atrage atenția că, din perspectiva psihologiei, fericirea înseamnă mai degrabă un echilibru între emoții plăcute, un sens clar al vieții și relații sigure cu cei din jur.
„Fericirea nu înseamnă absența tristeții sau fricii, ci capacitatea de a le accepta și integra în viața proprie. În familie, acest lucru se observă în climatul de respect, sprijin și sinceritate, unde oamenii pot exprima emoțiile fără teamă de judecată”, explică psihologul.
Conform lui Leca, fericirea în familie se reflectă în atmosfera generală, în felul în care membrii se raportează unul la celălalt, în modul în care se gestionează conflictele și în libertatea de a fi autentici fără teama de respingere. Într-un astfel de mediu, sistemul nervos se reglează mai ușor, iar oamenii dispun de mai multă energie pentru conexiune, joc și planuri comune.
Fericirea în termeni concreți, nu doar stări de spirit
Când vorbim despre fericire, conceptul depășește simpla avalanșă de citate motivaționale. Radu Leca explică că fericirea are trei componente esențiale: afectivă, cognitivă și relațională. În primul rând, această stare implică frecvența emoțiilor plăcute, fără a ne aștepta să trăim doar momente de extaz. În al doilea rând, fericirea înseamnă ca viața să aibă un sens, o direcție clară și o evaluare pozitivă a valorii personale.
„Componentele relaționale sunt și ele fundamentale”, adaugă psihologul. „Apartenența, atașamentul securizant și sprijinul real sunt elemente cruciale. În terapia de familie, fericirea este urmărită implicit prin respect, reciprocitate și capacitatea de a repara rupturile”, afirmă acesta.
Locul familiei în construirea fericirii reale
De ce pare atât de dificil să fim fericiți, chiar și atunci când în aparență totul merge bine? Radu Leca reacționează: creierul nostru are un bias de negativitate, ceea ce înseamnă că, intuitiv, tindem să ne concentrăm mai mult pe probleme și riscuri decât pe aspectele pozitive.
„Stresul cronic menține corpul în alertă, reducând șansele de a accesa stări de calm, recunoștință sau curiozitate”, explică psihologul. El aminteste și despre impactul culturii performanței, care poate transforma fericirea într-un obiectiv de neatins, alimentând comparația socială, rușinea și sentimentul de insuficiență.
În familie, aceste dificultăți se adâncesc atunci când iubirea devine condiționată și este folosită ca motiv pentru a controla sau critica. „Un ambient în care relațiile devin teren de evaluare, mai degrabă decât de conectare, îi conduce pe oameni spre control, în loc de bucurie autentică”, subliniază Leca.
Construirea fericirii prin obiceiuri simple și dialog sincer
Pentru a cultiva fericirea în viața de zi cu zi, Radu Leca recomandă adoptarea unor obiceiuri mici, dar consistente. Somnul suficient, mișcarea regulată, alimentația echilibrată și pauzele reale ajută la reglarea emoțiilor și la diminuarea iritabilității. În plus, ritualurile de conectare, precum 10 minute petrecute fără ecran, pot întări sentimentul de apropiere în cuplu.
Practicarea aprecierii concrete, cum ar fi exprimarea recunoștinței față de gesturile mici, contribuie la reducerea criticii și la consolidarea cooperării. În situațiile tensionate, reparația, prin recunoașterea impactului și asumarea unei schimbări, ajută la reconstruirea încrederii.
Familiile optime și terapia de familie ca sprijin pentru fericire
Deși percepția fericirii are și o componentă subiectivă, existența unor repere comune — relații stabile, autonomie, contribuție și conexiune — aduc stabilitate și satisfacție. În familie, acestea se manifestă prin reguli coerente, comunicare respectuoasă și grijă reciprocă.
Când relațiile devin agitate sau conflictele se amplifică, terapia de familie poate fi soluția. Radu Leca afirmă că aceasta ajută la identificarea și destrămarea ciclurilor repetitive, precum critica și defensiva sau controlul și retragerea. „Terapeuții lucrează pentru a dezvolta limbaj emoțional și pentru a înlocui acuzațiile cu cereri clare, creând un spațiu de siguranță pentru toți membrii”, explică specialistul.
Fiind un proces care nu urmărește doar eliminarea problemelor, terapia susține și redefinirea sensului comun al familiei. Atunci când siguranța, respectul și încrederea cresc, fericirea devine mai degrabă o consecință naturală a unui mod de viață trăit cu grijă, realism și apropiere, nu un scop de atins cu orice preț.
