Nepoții legendarului fotbalist Ilie Balaci, Atanas și Hristu Trică, au ajuns deja la vârste fragede, dar drumurile lor în viață sunt departe de a fi fost uniforme. În ciuda diferenței de vârstă și a opțiunilor în privința carierei, ambii sunt o mândrie pentru mama lor, Lorena Balaci, care nu ascunde emoțiile și admirația pentru realizările și lupta lor de zi cu zi.
Un destin diferit, o iubire comună
Lorena, fiica regretatului Ilie Balaci, își vede fiii crescând și împliniți, chiar dacă traseul lor a fost plin de provocări. Pasajul vieții lor a fost marcat nu doar de moștenirea genetică a marelui fotbalist, ci și de alegerile personale și de circumstanțe. În timp ce Hristu a ales să-și urmeze pasiunea pentru teatru și a reușit să ajungă la Teatrul Național din Brașov, Atanas și-a construit cariera în fotbal, debutând la Universitatea Craiova și evoluând apoi în diviziile superioare, inclusiv la U Cluj.
„Uneori mă uit la ei și îmi vine greu să cred cât de repede a trecut timpul. Hristu și Atanas. Doi băieți, două destine, două drumuri diferite… dar același început: inima unei mame”, a spus Lorena Balaci pe contul său de Instagram, oferind o binecuvântare subtilă pentru parcursul fiecăruia.
Fata fostului mare jucător se implică activ în lumea fotbalului, având o pregătire solidă în managementul academiilor de fotbal, fiind responsabilă și de sectorul juvenil al Universității Craiova, precum și membru în conducerea Asociației Județene de Fotbal Dolj.
Provocările și furtunile din viețile lor
Marcantă pentru Lorena a fost perioada în care Hristu, cel mai mare dintre nepoți, a fost la un pas de tragedie. Timp de cinci săptămâni, tatăl său și-a trăit coșmarul, fiind internat în comă, cu simptome ce păreau a indica o meningită sau alte probleme neurologice grave. Abia după numeroase teste și investigații precise, medicii au descoperit că suferă de o formă rară de boală, numită adem.
„Era angajat la Teatrul Național din Brașov, unde nu avea o viață foarte simplă, mai juca în niște piese în București, dar era și anul I de master. Făcea naveta, deci gradul lui de extenuare era destul de ridicat. Apoi, când am ajuns la ei acasă și l-am văzut cum era am crezut că era vorba de o meningită, pentru că avea acele semne”, povestește Lorena, rememorând momentele de coșmar.
Din fericire, intervenția promptă și sprijinul specialiștilor au fost decisive, iar Hristu a reușit să depășească momentul dificil, mulțumind divinității și echipei medicale de la Spitalul Floreasca care l-a tratat.
În sufletul unui copil, ochii unei mame
Pentru Lorena, acea perioadă rămâne una dintre cele mai întunecate din viața sa, dar și o dovadă clară a legăturii afective speciale dintre mamă și fiu. Deși urmează o carieră în domeniul fotbalului și se implică în organizare și conducere, emoțiile materne rămân cele mai puternice și nealterabile.
„El lucrează prin oameni. Hristu a mers cu ambulanța la spitalul Floreasca și acolo a avut parte de neurologi buni”, afirmă ea, evidențiind importanța cardiacii și a rețelei de sprijin în momente critice.
Astăzi, cei doi nepoți au crescut și sunt pe tot parcursul speranței și bucuriei familiale. Fiecare împărtășește un vis diferit, dar pentru Lorena, dragostea și munca lor reprezintă cea mai mare recompensă a vieții. Pe măsură ce își continuă drumul, ea speră ca acești tineri să își păstreze valorile și să poată aduce mândrie nu doar familiei, ci și comunității din care provin.
