Copiii neanderthalieni din Germania antică vânau țestoase, dar nu pentru a le mânca, arată o nouă cercetare. Descoperirea, realizată într-un sit arheologic din centrul Germaniei, oferă o nouă perspectivă asupra vieții acestor hominizi dispăruți, demonstrând complexe strategii de supraviețuire. Studiul evidențiază adaptabilitatea și ingeniozitatea neanderthalienilor, contestând imaginea stereotipică a acestora ca fiind brutali și primitivi.
Arheologii au analizat situl paleolitic mijlociu Neumark-Nord, din centrul Germaniei, o zonă care acum aproximativ 125.000 de ani putea adăposti, ocazional, populații de țestoase. Săpăturile au scos la iveală zeci de resturi de țestoase, multe dintre ele purtând urme de prelucrare, sugerând că acestea erau vânate de către neanderthalieni. Descoperirile provin din perioada ultimei glaciațiuni, oferind o fereastră rară asupra vieții acestor oameni antici.
De ce țestoase, dacă nu pentru mâncare?
Unul dintre principalele aspecte investigate de cercetători a fost motivul pentru care neanderthalienii vânau țestoase. Deși la prima vedere, răspunsul ar putea părea simplu – nevoia de hrană – analizele au indicat că lucrurile stau diferit. Țestoasele europene de baltă (Emys orbicularis), de dimensiuni reduse, nu ofereau o valoare nutrițională semnificativă. Cercetătorii au exclus aproape complet ideea că țestoasele erau consumate ca aliment.
Arheologii sugerează că țestoasele puteau fi ușor de prins, posibil chiar de copii. Carapacele lor ar fi putut fi folosite pentru a crea unelte sau recipiente primitive. Există și alte posibilități, cum ar fi utilizarea în scopuri medicinale, o practică atestată până în secolul al XIX-lea. Cu toate acestea, este dificil de stabilit cu certitudine motivele exacte, dat fiind lipsa surselor scrise și a expresiei artistice specifice.
O viziune mai complexă asupra neanderthalienilor
Studiul subliniază că strategiile de supraviețuire ale neanderthalienilor depășeau simpla maximizare a aportului caloric. Sabine Gaudzinski-Windheuser, arheolog de la Universitatea Johannes Gutenberg din Mainz, a subliniat importanța de a privi dincolo de simpla nevoie de hrană. Rezultatele cercetării oferă o nouă perspectivă asupra flexibilității ecologice a neanderthalienilor, ilustrând adaptabilitatea lor la mediu.
Descoperirea aduce o contribuție valoroasă la înțelegerea neanderthalienilor, revizuind modul în care percepem aceste rude dispărute. Studiul a fost publicat în revista Scientific Reports.
