Gică Mihali, una dintre legendele fotbalului românesc, a povestit recent la „FANATIK Dinamo” un episod din cariera sa care i-a lăsat un gust amărui, dezvăluind modul în care conducerea clubului din Ștefan cel Mare l-a păcălit și i-a rupt ultimele speranțe de a mai continua pe gazon. Momentul respectiv nu doar că l-a făcut să ia decizia de a se retrage definitiv, ci i-a marcat profund relația cu clubul pentru mulți ani, descoperind o cu totul altă față a managementului din „Câini”.
Ultima partida și promisiunea încălcata
Pe data de 9 iunie 2001, Mihali și-a spus ultimul „Adio” pe terenul de pe Dinamo, în partida cu Universitatea Craiova, scor 3-1. A fost o zi încărcată de emoție, iar fostul fundaș a reușit să contribuie cu un gol în minutul 14, marcând pentru Dinamo în ultimul său meci în prima divizie. Era o finalizare firescă pentru un jucător cu o carieră de peste 15 ani în pedanteria unor turnee de vis, dar ceea ce urma după acel meci avea să-i găsească un gust amar.
Promisiuni neonorate și trădări emoționale
De altfel, chiar înainte de vacanța de vară, Mihali fusese asigurat de conducere că va primi un nou contract, promisiuni pe care le interpreta drept o recunoaștere a valorii sale și o urmă de respect față de contribuția sa la club. Cristi Borcea, unul dintre figurile importante din administrația dinamovistă, îi promisese clar: „Gică, ți-am făcut o promisiune, te luăm pentru încă un an”. La momentul respectiv, fostul fotbalist avea 35 de ani și jumătate, dar spera că va mai putea să-și încheie cariera în haine de campion.
De la promisiune la dezamăgire halucinantă
Cumulasul de speranțe s-a spulberat abrupt, în doar câteva minute, după vizita la medic. Mihali și-a făcut planuri, fiind convins că va semna o prelungire de contract, însă aproape instantaneu a fost anunțat că „nu se mai poate face nimic”. „De-o jumătate de oră, mă sună de la club: ‘Gică, nu se mai poate face contract’”, rememorează acum cu durere. „Eu: ‘Păi, cum, mă, mă faceți să fac vizita?’”, adaugă el, subliniind lipsa de sinceritate și respect pe care le-a simțit din partea conducerii.
Pentru Mihali, acest comportament a fost un moment de coșmar, o dovadă clară a faptului că la cel mai înalt nivel al clubului, valorile și relațiile umane au fost trecute cu vederea. A fost pentru el, în mod direct, o trădare profesională și emoțională, care l-a făcut să-și piardă încrederea în cei care, până atunci, îl consideraseră un ideolog al clubului. „Nu trece o jumătate de oră, mă sună de la club: ‘Gică, nu se mai poate face contract’. Eu: ‘Păi, cum, mă, mă faceți să fac vizita’. Vedeți? Chestiile astea nu se fac la un club mare. Totuși, important sau nu, aveam și eu patru trofee cu Dinamo”, rememorează cu amar.
Decizia finală: Lăsarea ghetei în cui
După această experiență tulburătoare, Mihali a decis să închidă definitiv capitolul fotbalului profesionist. „De oftică, m-am lăsat”, spune el fără resentimente, deși cu o umbră de regret și dezamăgire în glas. A mai avut discuții și cu alte cluburi, precum Sportul, dar după tot ce se întâmplase, nu a mai putut să depășească deziluzia și să continue. A ales să încheie cariera, lăsând în urmă nu doar amintiri frumoase, ci și o lecție dureroasă despre modul în care un club de tradiție poate trata valorile umane ale unui sportiv.
Ultimele sale declarații sugerează că, pentru Mihali, povestea din acea vară a fost o experiență transformatoare, dar și o dovadă a faptului că în lumea fotbalului, uneori, promisiunile sunt doar vorbe goale. Momentul în care s-a lăsat de fotbal a rămas, pentru el, un act de autoapărare și un semn al unui dezacord profund cu ceea ce înseamnă, în viziunea sa, respectul față de fostul angajat. În ciuda tuturor, memoria și respectul față de cariera sa și trofeele câștigate rămân vie, iar până în prezent, Gică Mihali spune că nu regretă nimic, doar că a avut parte de o experiență care i-a marcat definitiv percepția despre fotbal și integritate.
Sursa: Fanatik
