Hezbollah, proxy-ul Iranului în Liban, a intrat în război împotriva Israelului și a Statelor Unite, lansând o serie de rachete și drone spre poziții militare israeliene, în replică la asasinarea liderului suprem iranian și a altor oficiali de rang înalt. Răspunsul Israelului a fost dur. În prima reacție, Tel Aviv a ucis șeful de intelligence al Hezbollah și a bombardat poziții ale grupului în Liban. La câteva zile distanță, Israelul a trimis forțe terestre în sudul Libanului, avertizând populația a peste 80 de sate să evacueze zona.
Reacția autorităților israeliene și situația de pe teren
După atacurile inițiate de Hezbollah, Israelul a intensificat operațiunile militare în Liban. În ultimele zile, forțele israeliene au avansat în sudul țării, unde au bombardat poziții ale grupului și au ucis membri de rang înalt. Conform Ministerului israelian, ținta principală a fost reducerea arsenalului Hezbollah, dar mecansimusul de luptă a fost mai greu de controlat.
Hezbollah, care a operat timp de peste patru decenii în conflict cu Israelul, s-a confruntat acum cu o serie de pierderi semnificative. Liderul său, Hassan Nasrallah, fiind ucis în atacurile Israelului, a fost înlocuit recent de Naim Qassem. Acesta a recunoscut că grupul a suferit circa 18.000 de victime și a pierdut o parte considerabilă din arsenal, inclusiv 80% din rachetele și missilele sale.
Cu toate acestea, Hezbollah nu s-a dizolvat. Grupul păstrează în continuare un arsenal impresionant, cu 25.000 de proiectile și între 40.000 și 50.000 de combatanti, atât permanenți, cât și de rezervă. În plus, organizația a fost pusă sub presiune politică și financiară. Israelul a bombardat filialele unei bănci legate de Hezbollah, iar guvernul libanez a impus restricții asupra instituțiilor financiare ale grupului. Pentru Hezbollah, costurile campaniei militare sunt în creștere, fiind nevoit să reangajeze și să întrețină câmpuri de luptă din ce în ce mai dificil de susținut.
Situația din Liban: între instabilitate și apariția rivalilor
Fiind greu de înfrânt militar și afectat financiar, Hezbollah se confruntă cu dezbateri interne și cu o poziție tot mai fragilă în plan politic. Regimul lui Bashar al-Assad, care a fost aliat al grupului timp de decenii, a fost răsturnat în 2024, iar noua conducere siriană a început să interzică fluxul de arme către Liban. În același timp, Iran, suferind de pe urma sancțiunilor și a crizei interne, nu mai poate susține financiar Hezbollah la nivelul de dinainte de 2023. Se estimează că, înainte, Iran aloca aproximativ 700 de milioane de dolari anual, sumă dificil de susținut acum.
Uciderea liderului iranian și sancțiunile au redus și mai mult influența Teheranului. Economia Iranului se află în colaps, cu o scădere a puterii de cumpărare cu peste 90% în ultimii opt ani. Propaganda și sprijinul logistic pentru Hezbollah se diminuează, iar grupul trebuie să se bazeze mai mult pe suportul local, dar și pe alianțe și rețele clandestine.
De asemenea, rivalitățile interne din Liban devin mai pronunțate. Armata libaneză a început să intervină pentru a disarma și controla zonele ocupate de Hezbollah, inclusiv în sud. Controlul asupra portului internațional de la Beirut, folosit pentru importul de arme, este acum în mâinile armatei, după ce liderul miliției și-a recunoscut limitările.
Perspective și provocări
Hezbollah nu pare să dispară ușor din peisaj. Grupul și-a consolidat poziția în rândul comunității șiiților din Liban, care reprezintă aproape 40% din populație. În ciuda criticilor legate de corupție, tirania și violența comise de miliție, mulți șiiți continuă să vadă în Hezbollah o forță de apărare și un actor politic relevant.
În același timp, intențiile grupului de a menține arsenalul și influența asupra politici ieșind din limitele oficiale nu par să se diminueze. Pe termen lung, posibilitatea unei negocieri pentru disarmare par a fi încă inexistente, dar discuțiile interne din Liban despre un astfel de scenariu ar putea semnala o schimbare de atitudine.
Ajutorul extern devine crucial în menținerea stabilității. Statele Unite, de exemplu, trebuie să continue să renforțe instituțiile statului libanez și să sprijine eforturile de reconstrucție. O nouă relaxare în relațiile cu Israelul, inclusiv negocieri pentru retragerea israeliană din sudul Libanului, ar putea reduce motivațiile grupului de a se înarma în continuare. În același timp, presiunile asupra Iranului și o eventuală deteriorare a sprijinului financiar pentru Hezbollah ar putea influența decisiv soarta miliției.
Cel mai mare obstacle rămâne însă fragilitatea politicilor interne libaneze și dificultatea de a construi un consens durabil împotriva influenței miliției, acuzată de mulți ca fiind o sursă de instabilitate cronică în regiune. În timp ce Hezbollah își menține și chiar își revendică rolul de apărător al Libanului, realitatea de teren indică o situație extrem de dinamică și plină de incertitudini.
