Un studiu recent aruncă lumină asupra unei perioade misterioase din istoria Europei, când populația umană a suferit o scădere dramatică. Cercetătorii au analizat ADN-ul antic extras dintr-un mormânt din Franța și au descoperit schimbări genetice semnificative, sugerând o schimbare profundă în structura populației acum aproximativ 5.000 de ani. Această perioadă de declin, cunoscută sub numele de „declinul neolitic”, a fost un moment de mari transformări pentru comunitățile europene.
Misterul populațiilor dispărute
nnDeclinul neolitic, care a avut loc în jurul anului 3000 î.e.n., a reprezentat o schimbare majoră după o perioadă de creștere a populației, dezvoltare tehnologică și înflorire a agriculturii. Comunitățile umane au părut să se prăbușească, iar motivele din spatele acestui fenomen au rămas mult timp un mister. Un mormânt din Bury, situat la nord de Paris, a oferit o oportunitate unică pentru cercetare. Aici, rămășițele a sute de indivizi au fost îngropate în două faze distincte, separate de o pauză de câteva secole, coincidentă cu perioada de declin.
nnAnaliza genetică a 132 de indivizi a revelat o ruptură clară între cele două faze de înmormântare, conform geneticianului Frederik Seersholm de la Universitatea din Copenhaga, autorul principal al studiului. Oamenii care au folosit mormântul înainte și după declin par să fi aparținut unor populații complet diferite. Această descoperire sugerează o perturbare majoră, rezultând în dispariția unei populații și sosirea alteia.
Cauzele posibile ale declinului
nnCercetătorii au identificat un tipar de mortalitate neobișnuit în rândul indivizilor din prima fază de înmormântare, cu un număr mare de persoane care au murit tinere. Arheologul Laure Salanova de la Centrul Național Francez pentru Cercetări Științifice a subliniat că acest model nu este specific unei populații sănătoase, sugerând un eveniment catastrofal, precum o boală, o foamete sau un conflict.
nnDatele genetice arată legături puternice cu sudul Franței și Peninsula Iberică în cea de-a doua fază, sugerând o migrație și recolonizare din aceste regiuni. În plus, cercetătorii au identificat ADN-ul mai multor bacterii patogene în rămășițe, inclusiv Yersinia pestis, agentul cauzator al ciumei bubonice. Martin Sikora de la Universitatea din Copenhaga a menționat că prezența ADN-ului patogen demonstrează impactul bolilor infecțioase asupra populațiilor umane din acea perioadă. „Deși nu există argumente solide pentru a spune că ciuma a cauzat singură colapsul populației, povara totală a bolilor ar fi putut fi unul dintre cei câțiva factori contributivi”, a explicat acesta.
O perspectivă asupra comunităților europene
nnAnaliza relațiilor dintre indivizi a scos la iveală și alte aspecte relevante. Înainte de declin, persoanele îngropate erau strâns înrudite, sugerând o comunitate unită, formată din grupuri familiale. După declin, legăturile au fost mai slabe și mai dispersate. Acest lucru ar putea indica o populație mai rară în general.
nnCombinația acestor descoperiri sugerează o populație aflată sub presiuni multiple, urmată de o înlocuire a populației. Nu este clar cât de fidelă este aplicabilă această dinamică la scară largă, dar conturează o imagine a unei perioade de perturbare generalizată. Cercetarea, publicată în revista Nature Ecology & Evolution, oferă o perspectivă valoroasă asupra unei perioade critice din istoria Europei, aducând noi indicii despre factorii care au modelat evoluția populațiilor umane.
