Conform Gândul: Gazele din Marea Neagră pot ieftini prețul, dar nu garantat pentru consumatorul român
Accesul la resursele de gaze naturale din Marea Neagră, prin proiectul Neptun Deep, ar putea duce la o scădere a prețurilor gazelor pe piața internă începând cu anul 2027. Cu toate acestea, beneficiarul real al acestor resurse – statul român sau consumatorul final – rămâne o întrebare deschisă, conform unei analize a Asociației Energia Inteligentă (AEI).
Modelele economice proiectează trei scenarii posibile pentru perioada 2027-2030, dar impactul asupra prețului final plătit de gospodării nu este automat garantat. Factori precum cererea, reglementările, infrastructura și taxele vor juca un rol crucial în determinarea cât de mult vor simți românii o eventuală reducere a costurilor.
O estimare plauzibilă indică o presiune descendentă asupra prețurilor angro, cu o reducere moderată de 5-20% față de nivelurile actuale pe termen mediu, dacă cererea și oferta nu vor suferi modificări neprevăzute. Proiectul Neptun Deep, cel mai mare proiect de gaze naturale din România și primul proiect offshore de mare adâncime, este așteptat să intre în producție în 2027.
Factori care pot duce la scăderea prețului gazelor
Intrarea în producție a zăcămintelor din Marea Neagră ar putea crește semnificativ producția internă de gaze a României. Neptun Deep singur ar putea adăuga aproximativ 8 miliarde de metri cubi pe an, iar producția națională ar putea aproape să se dubleze până în 2030. Această ofertă internă sporită ar putea reduce dependența de importuri, care sunt adesea mai costisitoare, influențând astfel în jos prețurile pe piața internă.
Pe lângă creșterea producției, extinderea rețelelor de gaz pentru a prelua volumul offshore și o piață mai integrată, cu exporturi și o concurență sporită, contribuie la reducerea costurilor logistice și de tranzacție. Acești factori pot duce la prețuri mai competitive pe piața gazelor.
Incertitudini și provocări pentru consumatorul final
Cu toate acestea, nu se poate garanta că prețul final pentru consumatorul casnic va scădea. O creștere a cererii interne, fie prin noi centrale pe gaze, fie prin înlocuirea cărbunelui în instalațiile existente, ar putea absorbi o parte semnificativă din producția suplimentară. Estimările indică o creștere a consumului intern cu circa 25% până în 2030 în acest context.
De asemenea, exporturile de gaze pot influența prețul intern. Dacă piețele regionale, precum Bulgaria sau Ungaria, oferă prețuri mai mari, o parte din gazul extras din Marea Neagră ar putea fi direcționată către acestea, unsetând prețuri de referință mai ridicate.
Politica fiscală și reglementările joacă de asemenea un rol important. Taxele, redevențele și legislația specifică exploatării offshore pot crește costul pentru producători, menținând astfel prețul gazului la un nivel ridicat. Factorii globali, precum prețul gazului natural lichefiat (LNG) și politicile energetice europene, continuă să influențeze piața internă.
Chiar și în cazul unei scăderi a prețului gazului angro, factura finală a consumatorului ar putea rămâne neafectată sau chiar crește, din cauza tarifelor de transport și distribuție, a taxelor suplimentare și a altor costuri impuse prin reglementări, aspecte adesea minimizate în discursul politic.
În scenariul optimist, prețul angro al gazului ar putea ajunge la 27-32 euro/MWh, iar prețul final pentru gospodării s-ar situa în jurul valorii de 280 lei/MWh, aproximativ 10% mai mic decât prețul plafonat actual. Cu toate acestea, gazul din Marea Neagră va intra pe piața europeană, unde producătorii vizează cel mai bun preț disponibil, nefiind garantată o rezervare exclusivă pentru consumatorii români la un preț „patriotic”.
Asociația Energia Inteligentă atrage atenția că, dacă statul continuă să trateze energia ca pe o sursă de taxe, promisiunea gazelor mai ieftine ar putea rămâne doar o iluzie electorală, în timp ce România se va confrunta cu realitatea extragerii masive de resurse, dar cu facturi ce nu reflectă pe deplin acest avânt.
Sursa: Gândul
