Sașii din Curciu, județul Sibiu, aveau un sistem de comunicare ingenios: plăcuțe de lemn utilizate pentru a chema vecinii în ajutor la diverse activități, de la muncile agricole până la construcții. Acesta era, de fapt, „WhatsApp-ul” sașilor de odinioară, după cum îl numește o localnică, Dana Crișan. Biserica Evanghelică fortificată din satul Curciu, veche de secole, este un punct de atracție pentru turiști din țară și din străinătate.
Răsăritul și apusul, anunțate de un clopot
Biserica, a cărei construcție a început în 1425, a fost inițial catolică, având hramul Sfântului Ioan Botezătorul. După Reforma lui Martin Luther, a devenit evanghelică. Dana Crișan, profesoară de limbi străine, este ghidul vizitatorilor care ajung aici. Aceasta are grijă de biserică de 12 ani.
Curciu, cunoscută de sași ca Kiertš și de maghiari ca Kőros, păstrează tradiții vechi. Printre acestea se numără clopotul din 1536, care anunță răsăritul și apusul soarelui. Ritualul este respectat cu sfințenie, clopotarul trăgând clopotul de două ori pe zi, dimineața și seara, orele variind în funcție de anotimp.
Mai există și alte clopote, fiecare cu rolul său. Unul dintre ele, mai vechi decât biserica, datând din 1310, este tras când se apropie furtuna. Cel mic, din 1572, este destinat înmormântărilor, fiind folosit împreună cu cel mare, acesta fiind singurul moment când se trag două clopote.
Plăcuțele de vecinătate, „WhatsApp-ul” sașilor
Sașii din Curciu erau organizați în patru vecinătăți, fiecare având propriile plăcuțe de lemn gravate cu inițiale. Acestea erau folosite pentru a transmite mesaje între membrii comunității. Mesajele, inclusiv convocări la muncă sau anunțuri, erau transmise de la lider la membru, iar acesta le transmitea mai departe, asigurându-se că informația ajungea la toți.
Plăcuțele de lemn erau cheia unei comunicări eficiente. Astfel, nimeni nu putea invoca lipsa de informație. Sistemul simplu, dar eficient, asigura coeziunea comunității și buna desfășurare a activităților.
Secretul din biserică și turiști din toată lumea
Biserica ascunde un secret: o frescă impresionantă, veche de secole, acoperită inițial cu un strat gros de var. Fresca prezintă scene biblice importante, inclusiv Cina cea de Taină, unde este reprezentat donatorul, ca o dovadă a recunoștinței pentru generozitatea sa.
Orga bisericii, deși funcțională, necesită recondiționare. Un mecanism complex asigura alimentarea cu aer a instrumentului. Recent, casa clopotarului și capela au fost transformate în spații de cazare prin finanțare din Germania, atrăgând turiști din diverse colțuri ale lumii, inclusiv din Shanghai.
