Primăria Capitalei se pregătește să lanseze o ofensivă dură împotriva graffiti-urilor și a afișajului ilegal, apreciind fenomenul ca fiind o “boală a orașului” și promițând intervenții rapide pentru curățarea zidurilor. În urma unei dezbateri publice la care au participat reprezentanți ai Primăriei Generale, ai Sectorului 1 și ai Ministerului Culturii, s-a accentuat încercarea de a delimita arta stradală de violența vandalismului. Cu toate acestea, abordarea adoptată pare să ignore întru totul complexitatea fenomenului, punând totul în aceeași oală și tratând fenomenul ca pe o simplă problemă de ordine urbanistică.
Primarul Ciprian Ciucu nu a ezitat să declare: „Trebuie să oprim această boală. În Sectorul 6 nu există așa ceva. Am oprit și graffiti-ul și afișajul ilegal.” Răspunsul lui vine în contextul marilor încercări ale administrației de a gestiona fenomenul în zonele protejate din centrul orașului, unde legislația actuală intervine cu limite ce încetinesc intervențiile rapide, cerute de mulți primari pentru a menține orașul curat și atractiv. În același timp, edilul a criticat lipsa sancțiunilor eficiente, subliniind că „cei care murdăresc orașul nu au niciun fel de repercusiune. Trebuie să ne trezim și să ieșim din ipocrizie.”
Contextul legal al problemelor ridicate de graffiti este însă complicat. Statutul zonelor protejate impune avize multiple și procese birocratice, ceea ce face imposibilă intervenția rapidă a autorităților. În urma dezbaterilor, au fost vizualizate numeroase imagini ale unor părți din București unde graffiti-urile și afișajele ilegale “infiltrează” fațadele clădirilor, contribuind la o percepție de degradare a orașului. De exemplu, consilierul general USR Dragoș Radu a ilustrat această problemă anunțând că programul de intervenție va fi supus unei dezbateri publice, introducând în discuție și diferența între arta stradală și actele de vandalism.
În cadrul acestor discuții, tonul primarului Ciprian Ciucu s-a înăsprit, el exprimând opinia că orașul a ajuns într-o stare de “rusine”: „Îmi crapă capul de rușine când le văd prin centrul orașului și știu că trec turiști pe acolo. Nu vedem în ce hal a ajuns orașul nostru?” În același timp, ministrul Culturii, Demeter István, a atras atenția asupra dificultăților legislative, afirmând că soluțiile rapide nu pot fi aplicate decât cu modificări legislative, ceea ce presupune timp și dezbateri ample. El a criticat chiar și procedura de obținere a avizelor pentru simpla vopsire a trecerilor de pietoni, numind această situație „ridicolă”.
De altfel, această problemă ridică întrebări despre colaborarea dintre administrație și instituțiile culturale. Viceprimarul Stelian Bujduveanu a evidențiat dificultățile legate de proprietate, explicând că primăria poate interveni doar pe domeniul public sau pe cel privat al UAT-urilor, întrucât legea nu permite intervenții directe pe proprietățile private fără acord explicit. A fost propus un proiect pilot în zonă centrală, menit să inventarieze clădirile afectate, să notifice proprietarii și să aplice amenzi atât autorilor de vandalism, cât și celor care nu intervin la timp pentru a curăța camerele.
În ciuda acestor inițiative, mulți lideri politici și experți în urbanism evidențiază că problema graffiti-urilor trebuie soluționată nu doar prin sancțiuni, ci și prin promovarea unei culturi a respectului pentru spațiul public. Arhitectul Emil Ivănescu a adus în dezbatere exemplul orașelor precum Paris, New York sau Kiev, unde intervențiile artistice integrate în peisaj au adus beneficii urbane notabile, contribuind la calitatea vieții și la identitatea orașelor.
Primarul Ciprian Ciucu a exprimat și mai multă frustrare legată de neputința de a acționa în zonele protejate, insistând pe nevoie de măsuri rapide și simple: „Nu cred ca e nevoie de avizul Ministerului Culturii să dai noroiul de pe o clădire. Ceea ce cer eu este să putem interveni în 48 de ore, să acționăm sistemic. Nu e nevoie de a interveni semnificativ, este vorba despre acțiuni de igienizare, nu avem nevoie de proiecte de arhitectură.” El a criticat, totodată, felul în care legea actualizată face orice intervenție foarte dificilă, fiind nevoie de numeroase discuții și aprobare de la autorități.
Dacă până acum subiectul graffiti-urilor a fost tratat cu reticență, autoritățile par să înceapă să conștientizeze legătura dintre aceste acte de vandalism și calitatea vieții urbane. Perspectivele de intervenție includ, dincolo de sancțiuni, și campanii de prevenție, educație și sensibilizare a comunităților, dar și colaborarea strânsă între administrație și artiștii de street art, pentru a regla granițele între artă percepută ca patrimoniu cultural și vandalism. Într-un context în continuă schimbare, Bucureștiul pare să fie într-un moment de cotitură, încercând să își păstreze identitatea urbană și să transforme “graffiti-ul” dintr-un simbol al dezordinii într-un element al patrimoniului modern al orașului.
Sursa: Buletin.de
