Tehnologie

AI „ține vii” morții: Tehnologia schimbă ritualurile de doliu în România

AI „ține vii” morții: Tehnologia schimbă ritualurile de doliu în România

Inteligența artificială pătrunde tot mai adânc în viața noastră, inclusiv în procesul durerii și al doliului. Companii din Statele Unite ale Americii dezvoltă așa-numitele „roboți de durere”, versiuni digitale ale persoanelor decedate, create pe baza datelor acumulate în timpul vieții acestora. Tehnologia promite alinare, dar ridică și semne de întrebare etice, mai ales când este transformată într-un produs comercial.

Cum funcționează roboții de doliu

Un exemplu este compania You, Only Virtual, fondată de Harrison, care construiește versiuni digitale ale persoanelor decedate. Aceste „versoane” sunt antrenate pe baza mesajelor text, a înregistrărilor vocale și a urmelor digitale ale defunctului. Harrison a creat o astfel de versiune pentru mama sa, Melodi, diagnosticată cu cancer în fază terminală. Acum, o contactează ocazional și afirmă că a fost de ajutor în procesul de doliu. You, Only Virtual oferă o versiune gratuită bazată pe text, dar și funcții plătite, cum ar fi apelurile vocale.

Pe lângă You, Only Virtual, există și alte platforme similare. HereAfter AI permite oamenilor să înregistreze povești pentru rudele supraviețuitoare. StoryFile generează avatare video interactive, create pe baza interviurilor cu persoane în viață sau decedate recent. De asemenea, platforma Replika, inițial comercializată ca o platformă generală bazată pe inteligență artificială, are milioane de utilizatori îndoliați.

Critici și dileme etice

Criticii tehnologiei subliniază riscul comercializării durerii și al exploatării vulnerabilității oamenilor. Ei susțin că menținerea persoanelor conectate cu cineva pe care, în cele din urmă, sunt meniți să îl piardă, poate avea efecte negative. Psihologii atrag atenția că inteligența artificială intervine în procesul natural al durerii, care presupune acceptarea pierderii și adaptarea la o lume fără persoana iubită.

Mary-Frances O’Connor, profesoară la Universitatea din Arizona și autoare a unor cărți despre durere, explică că durerea este un proces de învățare. Creierul trebuie să învețe să trăiască fără persoana iubită. Roboții de durere, prin interacțiunile lor, pot întârzia acest proces, oferind o iluzie a prezenței celui decedat. Nikolaos Statharakos, medic psihiatru, menționează că aceste interacțiuni pot intensifica recurența stimulilor emoționali, afectând procesul de vindecare.

Viitorul inteligenței artificiale și al doliului

Harrison, fondatorul You, Only Virtual, respinge ideea că tehnologia sa ar interfera cu adaptarea. El consideră că „versoanele” pot oferi alinare și confort, mai ales într-o lume în care sprijinul pentru cei îndoliați este adesea limitat. Logica sa este pragmatică: dacă o tehnologie reduce suferința pe termen scurt, contează dacă modifică procesul natural al durerii?

Dezbaterea continuă. Progresele în clonarea vocii și în inteligența artificială au făcut ca aceste instrumente să fie mai accesibile și mai realiste. Rămâne de văzut cum va evolua această piață și care vor fi efectele pe termen lung ale utilizării acestor tehnologii asupra sănătății mentale și a procesului de doliu.