Conform Libertatea: Zhu Rongji, fostul premier al Chinei, arhitectul reformelor economice care au transformat țara într-o putere mondială, a murit miercuri dimineață la Beijing, la vârsta de 95 de ani, în urma unei îndelungate suferințe. Anunțul a fost făcut de agenția oficială de presă Xinhua. Zhu Rongji lasă în urmă o moștenire politică ce a redefinit ordinea economică globală, marcând sfârșitul unei epoci de optimism economic pentru milioane de chinezi.
Arhitectul transformării economice a Chinei
Cunoscut la nivel internațional drept „țarul economic” al Chinei, Zhu Rongji a fost forța motrice din spatele tranziției Chinei de la o economie planificată și izolată la un model deschis, orientat către piață și integrat în circuitul global. Politica sa economică, promovată sub viziunea liderului suprem Deng Xiaoping, a contribuit la cea mai rapidă reducere a sărăciei din istoria modernă, la formarea unei clase de mijloc vibrante și a deschis ușa companiilor occidentale către uriașa piață chineză.
Necrologul oficial emis de Partidul Comunist Chinez a subliniat rolul crucial jucat de Zhu într-o etapă decisivă a istoriei naționale. Documentul menționează că fostul premier a acționat cu o „profundă afecțiune” pentru cetățeni, cerând constant oficialilor guvernamentali să nu uite că sunt în slujba publicului. De asemenea, le-a cerut să spună adevărul fără teama de a deranja superiorii și să refuze privilegiile speciale. Zhu Rongji și-a extins influența în sfera economică pe parcursul a mai bine de un deceniu, începând din anii ’90, mai întâi ca vicepremier, iar ulterior ca prim-ministru, sub președinția lui Jiang Zemin. Ca tehnocrat intransigent, el a implementat reforme structurale considerate fundamentale, de la modernizarea sistemului fiscal la restructurarea profundă a sectorului de stat.
„Premierul cu pumn de fier” și discursul care a rămas în istorie
Stilul său direct de comunicare, pragmatismul dur și intoleranța față de corupție i-au adus atât sprijin popular, cât și numeroși adversari în cadrul partidului. Temperamentul său irascibil și umorul său spontan au contrastat puternic cu discursurile rigide ale altor lideri comuniști ai vremii, transformându-l într-o figură respectată de populație. Într-un discurs celebru din 1998, la preluarea mandatului de premier, Zhu Rongji a declarat: „Indiferent dacă există un câmp minat sau o prăpastie în fața mea, voi merge înainte fără ezitare și voi face tot posibilul până la moarte”.
Născut în provincia Hunan, Zhu a absolvit Universitatea Tsinghua cu o diplomă în inginerie electrică. Cariera sa inițială a fost însă marcată de tulburările politice din epoca Mao Zedong, fiind exclus din partid în anii ’50 pentru criticarea deciziilor economice ale conducerii și supus epurărilor politice în timpul Revoluției Culturale. După moartea lui Mao, a fost reabilitat și a urcat treptat în ierarhia de partid. În 1988, a devenit primar al metropolei Shanghai, unde performanțele sale administrative i-au atras atenția lui Deng Xiaoping. Trei ani mai târziu, în 1991, era promovat ca vicepremier responsabil de gestionarea economiei naționale.
Din postura de coordonator al economiei, Zhu Rongji a reușit să stăvilească inflația scăpată de sub control, a reformat sistemul monetar și a protejat China de efectele crizei financiare asiatice din 1997. Măsurile sale nu au fost lipsite de controverse, lupta sa pentru eficientizarea companiilor de stat ineficiente ducând la disponibilizarea a aproximativ 40 de milioane de muncitori și provocând tensiuni sociale majore.
Cel mai important succes al său pe plan extern rămâne negocierea și finalizarea procesului de aderare a Chinei la Organizația Mondială a Comerțului (OMC) în 2001. Deși la momentul respectiv a fost acuzat de unii lideri conservatori din partid că a făcut prea multe concesii Occidentului, intrarea în OMC a deblocat investiții străine masive și a garantat decenii de creștere economică cu două cifre. Valoarea reformelor sale a fost recunoscută pe scena internațională, regretatul secretar de stat american Henry Kissinger descriindu-l pe Zhu ca o minte strălucită care a avut curajul să își asume unul dintre cele mai complexe și decisive programe de reformă din istoria modernă.
Sursa: Libertatea
