Inteligența artificială a devenit, rapid și insesizabil, parte integrantă a vieții cotidiene a elevilor și studenților din România. De la rezolvarea temelor, pregătirea pentru examene și realizarea proiectelor, până la traduceri sau sinteze de informații, AI-ul își face simțită prezența peste tot. Cu toate acestea, prezența sa în instituțiile de învățământ naționale nu este încă reglementată clar, iar utilizarea sa rămâne adesea fragmentată, fără reguli uniforme sau mecanisme de responsabilizare pentru utilizatori. În aceste condiții, dezbaterea despre rolul și limitele inteligenței artificiale în educație nu mai este doar teoretică, ci devine o realitate urgentă.
Problema eticii și a gândirii critice în era digitală
Deși oficial, AI-ul este menționat ca instrument educațional de către autorități, în practică, tinerii îl folosesc adesea ca pe o soluție rapidă, fără a se angaja în procesul autentic al învățării. Profesorii semnalează o schimbare profundă în modul în care elevii și studenții se raportează la cunoaștere: „Dependența de AI riscă să afecteze dezvoltarea gândirii critice, autonomia intelectuală și capacitatea de analiză.” În această paradigmă, în loc să îmbogățească procesul de învățare, tehnologia tinde să devină o scurtătură cognitivă, reducând efortul intelectual și periclitând dezvoltarea abilităților analitice fundamentale.
Unul dintre principalele obstacole ale sistemului educațional românesc în adaptarea la această realitate este lipsa unor reguli clare de utilizare a AI-ului și a unei formări consistente pentru profesori. În multe școli, elevii folosesc chatboți sau alte instrumente AI fără verificarea surselor sau fără o înțelegere critică a conținutului generat, reducând astfel procesul educațional la un simplu schimb de răspunsuri automate. La nivel universitar, problema devine și mai acută, deoarece sistemele de verificare a plagiatului nu pot atunci când conținutul a fost generat de AI, iar lipsa unor politici clare de control fragilizează integritatea procesului academic.
Europa modele de responsabilitate și bune practici în integrarea AI în educație
Alte țări din Europa au început deja să implementeze strategii mai clare, marcând o diferență crucială față de situația din România. Ungaria, de exemplu, a introdus coduri de utilizare stricte care permit studenților să folosească AI doar ca sprijin, cu obligația de a declara utilizarea sa și cu interdicția de a-l folosi în timpul examenelor. La rândul său, Lituania a structurat sistemul educațional astfel încât profesorii să folosească frecvent AI pentru pregătirea lecțiilor, iar elevii să fie instruiți să folosească tehnologia răspunzător, marcând conținutul generat și solicitând acordul cadrului didactic.
Ghidurile naționale desprinse în aceste țări permit fiecărei școli să definească propriile politici, într-un cadru unitar și responsabil. În Spania, utilizarea AI este răspândită, dar lipsa unei educații digitale solide și a unor reglementări clare creează confuzie și abuzuri. În Grecia, inegalitățile sociale și infrastructura deficitară limitează accesul egal la tehnologii, evidențiind dificultățile asociate unei integrări reale și echitabile.
Comparativ, România se află într-o zonă de tranziție. Deși oficial, AI-ul este recunoscut și promovat ca un instrument educațional, lipsesc ghidurile concrete, politicile clare și formarea adecvată a cadrelor didactice. În acest context, direcția de abordare trebuie să fie clară: în loc să se impună interdicții, cursul trebuie să fie orientat spre responsabilitate și etică, cu accent pe dezvoltarea gândirii critice și a competențelor reale.
O tendință europeană tot mai clară este aceea de a nu interzice, ci de a reglementa și responsabiliza utilizarea AI în educație. Asta implică, de exemplu, trecerea la evaluări alternative, precum interviurile orale, discuțiile directe sau verificarea competențelor reale, și nu doar a conținutului scris.
Viitorul educației în România și responsabilitatea în adoptare
Pentru România, provocarea nu mai constă în dacă, ci în cum va fi folosită tehnologia în procesul educațional. Fără reguli clare și fără o educație digitală temeinică, inteligența artificială riscă să devină un aliat al neînțelegerii și al superficialității în învățare. Însă, dacă va fi adaptată corect, poate deveni unul dintre cele mai de impact instrumente pentru dezvoltarea unor competențe reale, pentru promovarea gândirii critice și pentru pregătirea tinerilor pentru provocările viitorului. Răspunsul este în licărirea responsabilității fiecăruia: educația trebuie să fie orchestrată astfel încât tehnologia să servească în mod etic și transparent scopului suprem – formarea unor cetățeni competenți, gânditori autonomi și critici.
