Alessandro Caparco, emoții de neuitat: “Am vrut ca echipa să piardă!”
Într-o revelație controversată, fostul portar italian Alessandro Caparco a recunoscut că, în anumite momente, a dorit ca echipa sa, Poli Iași, să piardă. Aflat în mijlocul unei discuții aprinse cu Florin Prunea, la emisiunea iAMsport LIVE, Caparco a povestit despre rivalitatea intensă cu coechipierul său, Branko Grahovac, și despre cum emoțiile l-au copleșit după unele meciuri.
Rivalitatea din vestiar
Caparco, care a sosit în România în 2010, a jucat pentru Poli Iași între 2014 și 2017, timp în care a construit o carieră solidă în fotbalul românesc. Rivalitatea cu Grahovac a fost una notabilă, iar presiunea asupra sa a fost uriașă, mai ales în momentele cheie ale competițiilor. “Când jucăm împreună, fiecare meci devine o bătălie. Îmi doream să fiu cel mai bun, chiar și dacă asta însemna să pierd meciul”, a mărturisit Caparco.
Emilie emoționale după victorie
Oul a fost crăpat, iar detaliile explozive ale momentului în care Caparco a fugit plângând în vestiar după o victorie a echipei sunt acum prezentate publicului. “Plângea! A fugit din cauza fericirii, dar și a furiei, zguduind întreaga atmosferă din vestiar”, le-a povestit Prunea celor prezenți la emisiune. Caparco a recunoscut și el: “A fost o reacție spontană. Eram supărat pentru că, deși echipa câștigase, eu nu am fost pe teren”.
O tripla paradă de legendă
Un alt moment memorabil din cariera lui Caparco a fost tripla paradă realizată împotriva CFR Cluj pe 5 martie 2016. Aceasta a fost recunoscută ca fiind cea mai bună apărare a anului în fotbalul mondial, dar, paradoxal, s-a încheiat cu o înfrângere de 0-2. “Am avut momente de glorie, dar și momente în care am simțit că nu pot face nimic pentru a schimba soarta echipei”, a declarat Caparco.
Stările sale contradictorii sunt un exemplu elocvent al tensiunilor care pot apărea în rândul jucătorilor, mai ales atunci când presiunea performanței devine copleșitoare. Fără îndoială, rivalitatea dintre porți și dorința de a dovedi că meritul ești alegerea principală de antrenor provoacă fluctuatii emoționale extrem de intense.
O carieră plină de neprevăzut
În cei 10 ani petrecuți în România, Caparco a fost martorul unor schimbări profunde în fotbalul românesc. Investițiile, schimbările de antrenori și rivalitățile au definit cariera sa. După retragere, acesta s-a stabilit la București, unde contină să fie implicat în fotbal, dar dintr-o poziție diferită.
Reflectând asupra carierei, fostul portar a subliniat importanța emoțiilor în sport: “Aici, în România, am învățat că fotbalul nu este doar despre calitate, ci și despre ceea ce simți pe teren și în exterior. Realizările tale sunt umbrite de emoțiile pe care le trăiești”.
Alessandro Caparco rămâne o figură emblematică în fotbalul românesc, iar povestea sa este o dovadă a impactului pe care emoțiile și rivalitățile le pot avea asupra carierei unui jucător. Unii pot vedea în el un exemplu de dedicare și pasiune, alții o ilustrare a conflictelor interioare care pot apărea în lumea sportului de înaltă competitivitate.
