Un veteran al industriei financiare, Jay Collins, de la Citigroup, atrage atenția asupra impactului pe care evoluția inteligenței artificiale și a roboticii îl poate avea asupra viitorului capitalismului, avertizând asupra unor riscuri grave dacă nu se iau măsuri corespunzătoare. Într-un interviu pentru Business Insider, acesta afirmă că aceste tehnologii reprezintă provocări majore ce trebuie gestionate dincolo de simplele adaptări legislative sau tehnologice.
Riscuri și adaptări pentru capitalism
Jay Collins, președintele Citigroup pentru sectorul public, cu peste 30 de ani de experiență în consultanță pentru oficiali guvernamentali, consideră că revoluția tehnologică în domeniul AI și roboticii necesită o remodernizare a sistemului capitalist. El compară această necesitate cu ajustările făcute în timpul Revoluției Industriale, subliniind că lipsa de reacție ar putea duce la instaurarea unui regim capitalist de tip autoritar.
“Trebuie să-l ajustăm, să-l remodelăm, să-l refacem pentru a face loc acestor tehnologii”, afirmă Collins, subliniind importanța intervenției promptă din partea liderilor politici și a mediului de afaceri. El avertizează că ignorarea acestor schimbări poate avea consecințe grave asupra democrației și societății civile.
Impactul asupra forței de muncă și inegalitate
Unul dintre cele mai grave efecte anticipate ale avansării AI este impactul asupra locurilor de muncă, în special asupra muncii cognitive. Collins explică că primele valuri ale automatizării vizează salariile din categoria celor cu studii superioare, precum software, finanțe, drept sau consultanță.
“Primul val afectează joburile cu guler alb, nu cele fizice. Începând cu studenții care credeau că diplomele universitare le asigură siguranță”, afirmă el. Pe termen lung, această automatizare riscă să amplifice inegalitatea socială și economică, fiind însoțită de creșterea diferenței dintre cei foarte bogați și restul populației.
El vorbește despre ceea ce în literatura de specialitate se numește o “economie de tip K”, unde jumătate din populație deține active, dar o pătrime din acestea se află la vârful societății. “Se înmulțește distanța între cei care participă activ în piața de capital și cei care nu dețin nimic”, explică Collins.
De aceea, el consideră că trebuie găsite soluții pentru a contracara această tendință de polarizare, în detrimentul clasei de mijloc.
Fazele evoluției AI și provocările viitoare
Collins identifică patru faze distincte în dezvoltarea inteligenței artificiale. Prima – cea a AI generative, precum ChatGPT, Claude, Gemini – deja este prezentă, dar a asigurat doar terenul pentru următoarele trepte.
A doua etapă, pe care o consideră deja în plină desfășurare, vizează AI agentic, adică sisteme autonome capabile să îndeplinească sarcini complexe cu intervenție minimă umană. Acestea pot înlocui recrutori, contabili și chiar întregi departamente în companii.
“Un agent AI poate acționa și trece de la analiză la decizie”, afirmă el. Ulterior, intențiile de dezvoltare urmăresc integrarea AI în roboți, ceea ce ar putea duce la un impact și mai serioasă asupra pieței muncii.
Ultima fază, despre care Dominic Collins avertizează ca fiind o provocare majoră, este Inteligența Artificială Generală (AGI). În această etapă, sistemele vor putea realiza orice tip de sarcină cognitivă, similar sau chiar peste nivelul oamenilor.
„Este faza superinteligenței, și implică cele mai mari riscuri pentru capitalism și societate”, insistă Collins.
<
Perturbări anticipate și măsuri pentru evitarea dezastrului
Collins estimează că schimbările importante pot apărea până în 2028 sau 2029, moment în care majoritatea experților consideră că roboții și AI vor începe să înlocuiască masiv muncitorii cu guler albastru. În acest sens, el afirmă că mulți lideri din industria tehnologică sunt conștienți de această situație și ar prefera o încetinire a procesului, dar factorii geopolitici, în special tensiunile între SUA și China, limitează această posibilitate.
Un remediu discutat cu greu în spațiul public, dar avansat de Collins, vizează introducerea unui „dividend de productivitate”. Acesta ar fi un tip de redistribuire a valorii generate de automatizare, explicat ca o plata periodică pentru a asigura stabilitatea socială.
„Poți ajusta gradual nivelul și să vezi ce efect are asupra structurii de stimulente”, afirmă el. Mai mult, el propune o serie de surse de finanțare, de la impozitarea roboților și AI-ului la impozitarea activelor sau chiar a marilor corporații implicate în dezvoltarea acestor tehnologii.
El notează că o participare obligatorie a corporațiilor în capitalul unei societăți, precum și crearea unui fond suveran dedicat redistribuirii, pot fi soluții pentru evitarea unui „sfârșit tragic al capitalismului” și protejarea democrației. În același timp, menționează necesitatea pentru guverne de a experimenta cu aceste modele pentru a identifica cele mai eficiente soluții.
