Bruxellesul pregătește o reformă radicală a sistemului de aderare la UE, cu potențial impact asupra perspectivei Ucrainei
Uniunea Europeană analizează, în această perioadă, transformarea fundamentală a mecanismelor prin care statele donatoare speră să obțină statutul de membru. În contextul tensiunilor din Ucraina și al eforturilor de a accelera integrarea sa în Uniune, Bruxellesul propune o alternativă la vechiul model de aderare, considerat învechit și birocratic. Noile planuri, în vârstă de câteva săptămâni și discutate în cadrul Comisiei Europene, marchează o schimbare de paradigmă, deși au și contestatari care avertizează asupra riscurilor și involuntarilor pe termen lung.
Reconsiderarea procesului de aderare: un sistem învechit și complex
De-a lungul deceniei, procesul de aderare la UE s-a bazat pe un set strict de criterii politice, economice și juridice, aplicabile uniform tuturor statelor candidat. Însă, modul în care aceste etape se derulează a devenit tot mai criticat pentru slăbiciunile sale, în special pentru faptul că adesea durează ani sau chiar decenii, uneori fiind împiedicat de interese politice sau condiționări dificil de îndeplinit.
Noua propunere, însă, vizată de către oficialii europeni, vizează înlocuirea vechiului sistem cu un model pe două niveluri, despre care se afirmă că ar putea accelera foarte mult procesul de integrare pentru statele din spațiul ex-sovietic, în special Ucraina. Modelul controversat, explică sursele, presupune o cale prioritară pentru unele țări, bazată pe un proces de „admitere accelerată”, care se va putea realiza dacă acestea îndeplinesc anumite etape-cheie, iar aderarea finală ar putea fi semnată mult mai devreme.
„Este o abordare diferită, care ar putea permite ca Ucraina, de exemplu, să devină membru la timp pentru a participa la toate beneficiile și responsabilitățile Uniunii, posibil chiar în cursul unui proces de pace și de soluționare a conflictului cu Rusia”, afirmă oficialii europeni, sub protecția anonimatului. În esență, Bruxellesul nu dorește ca istoria lungă și anevoioasă a procesului de aderare să devină un obstacol în calea celor mai importante obiective strategice ale Uniunii, mai ales în contextul războiului în Ucraina.
Un model controversat, dar tentant pentru membrii UE și Ucraina
Cu toate că se anunță ca o reformă necesară, această schimbare nu este privită unanim cu entuziasm. Criticii avertizează că abordarea ar putea submina sistemul de criterii îndelung stabilite, reducând rigorile și deschizând cale unor eventuale aderări pripite sau fără o fundamentare solidă. Mulți se tem că această metodă ar putea crea un precedent periculos, periclitând procesul de integrare pentru alte țări candidate, precum Serbia sau Bosnia.
Pe fond, însă, interesul pentru această reformă derivă și din dorința de a sprijini Ucraina în această etapă crucială, în contextul invaziei rusești. În ultimele luni, oficialii europeni au devenit tot mai conștienți de necesitatea de a oferi Kievului o perspectivă clară și rapidă de admitere, după ce Zelenski și aliații săi au insistat repetat asupra faptului că integrarea în UE este un obiectiv prioritar, dar amenințat de birocrație și complexitate.
Perspective și provocări
Însă, adoptarea unui astfel de model nu este lipsită de riscuri și provocări. Experiența trecută a dezvăluit că reformele de tip rapid pot duce, uneori, la rezultate contraproductive, dacă procesul de aprobare nu este supervizat cu rigurositate. În cazul Ucrainei, aceste tensiuni devin și mai evidente, dat fiind că integrarea rapidă ar funcționa și ca semnal pentru reacții ale Rusiei, care monitorizează cu atenție orice progres al Kievului în relația cu Uniunea.
În același timp, perspectivele recente vin cu speranțe privind reenergizarea procesului de reunificare europeană, în condițiile în care Bruxellesul încearcă să echilibreze rigorile legale cu realitățile geopolitice. Pentru Ucraina, această posibilitate de aderare mai rapidă devine o miză politică și un simbol al sprijinului european, mai ales în contextul în care negocierile pentru pace și securitate continuă să fie fragile și complicate.
Rămâne de văzut dacă aceste propuneri, aflate încă în curs de discuții și ajustare, vor fi adoptate oficial și cum vor influența dinamica procesului de extindere a Uniunii. Cert este că Europa traversează o etapă de reevaluare a propriului său sistem de integrare, în încercarea de a răspunde mai eficient provocărilor secolului XXI.
