Uniunea Europeană întărește pentru prima dată cadrul legal pentru securitatea cibernetică, într-un efort de a proteja infrastructurile critice și de a reduce dependența de furnizori considerați riscanți. La nivel global, războiul din Ucraina și conflictele geopolitice au evidențiat vulnerabilitățile sistemelor digitale europene, iar amenințările cibernetice nu mai sunt doar probleme tehnice, ci riscuri strategice pentru siguranța și suveranitatea UE, transformând securitatea digitală într-un prioritare de actualitate pentru instituțiile europene.
De la recomandări la reguli obligatorii pentru infrastructurile critice
Noua legislație a UE vine ca o extensie a politicii 5G Security Toolbox din 2020, adoptată pentru a limita prezența furnizorilor de echipamente cu profil de risc ridicat, în special din China, în rețelele 5G ale statelor membre. Deși aceste măsuri au fost sugerate, aplicarea lor a fost inegală, iar diferențele între țări au creat vulnerabilități. În ciuda discursurilor privind adaptarea la un mediu digital din ce în ce mai complex, provocarea rămâne implementarea uniformă a unor reguli riguroase.
Noile prevederi vizează transformarea recomandărilor în reguli obligatorii, impunând o coordonare strânsă între statele membre. Pentru aceasta, Comisia Europeană își va asuma autoritatea de a coordona evaluări de risc la nivel național și european, pentru a identifica furnizorii periculoși, în funcție de țara de origine, cadrul legal și potențialele implicații asupra securității. Deciziile ar putea duce la restricții sau chiar interzicerea anumitor tehnologii considerate riscante, ceea ce marchează o schimbare semnificativă în modul în care UE gestionează riscurile din domeniul tehnologiei.
Deși oficial, nu sunt menționate în mod explicit companii sau state, contextul indică clar o preocupare majoră față de furnizori din afara Uniunii, în special din China și alte țări cu care UE are relații complicate în materie de securitate. Înțelegerea demonstrează dorința Bruxelles-ului de a crea un mecanism de excludere a acestor entități din infrastructurile strategice, în vederea consolidării suveranității digitale.
Rolul ENISA și consolidarea capacităților europene de apărare digitală
O componentă esențială a acestei reforme o reprezintă și rolul Agenției Europene pentru Securitate Cibernetică (ENISA), care va beneficia de atribuții extinse. Începând cu emiterea unor alerte timpurii privind amenințările cibernetice, gestionarea unui centru centralizat de raportare a incidentelor și sprijinirea organizațiilor atacate de ransomware, ENISA va deveni nuclee central pentru coordonarea răspunsului european la crizele digitale. Acest aspect este parte integrantă a efortului de a transforma Europa într-un spațiu mai sigur din punct de vedere cibernetic, comparabil cu alte modele globale, precum Statele Unite sau Israel.
Pe lângă îmbunătățirea reacției tehnice, este vizată și dezvoltarea resursei umane specializate. Inițiative precum scheme europene de certificare a competențelor și o nouă Academie Europeană de Securitate Cibernetică au ca scop crearea unei forțe de muncă bine pregătite, capabile să răspundă noilor provocări. În acest sens, oficialii europeni subliniază că, în actualul mediu, amenințările cibernetice nu mai pot fi privite doar ca simple probleme tehnice, ci ca riscuri strategice ce pot afecta democrația, economia și modul de viață al europenilor.
Implementarea noii legislații are șanse să schimbe fundamental modul în care UE își asigură autonomia tehnologică și securitatea infrastructurilor critice. După avizarea în Parlamentul European și Consiliu, statele membre vor avea la dispoziție un an pentru transpunerea acestor reguli în legislația națională, pregătind terenul pentru o Europă mai rezistentă în fața atacurilor informatice din ce în ce mai sofisticate. Într-un context geopolitic tot mai tensionat, dacă aceste măsuri vor fi aplicate eficient, ele ar putea reprezenta o etapă crucială în consolidarea securității și suveranității digitale a Uniunii Europene.
