Viziunea rusească asupra Europei de Vest, revigorată prin abordarea agresivă a SUA în Groenlanda
De mai bine de 75 de ani, strategia Moscovei s-a concentrat pe dezbinarea Europei de Vest de SUA și pe slăbirea NATO, odată cu scopul de a-și extinde influența în continent. Acest obiectiv a fost pentru multă vreme o parte integrantă a politicii externe ruse, în special în contextul războiului rece, când teoria unei Europe divizate și dependente de Moscova sau de suveranitatea americană a dominat discursul oficial.
Însă, în ultimele luni, această strategie pare să fie pusă în pericol de o mișcare extrem de surprinzătoare, ce vine din partea administrației americane. Donald Trump, președintele Statelor Unite, a reluat acum în mod public planul de a achiziționa Groenlanda, insula daneză din Oceanul Arctic. În ciuda opoziției expresii ale Londrei și, mai ales, ale autorităților din Danemarca, planul președintelui american este să insiste în continuare pentru negocieri în acest sens. În viziunea sa, Groenlanda ar putea constitui o poziție strategică capitală în contextul războiului economic și militar global, dar și o poartă către resursele naturale uriașe ale zonei.
Un pretext pentru remodelarea geopoliticii din Europa
Mișcarea lui Trump nu poate fi înțeleasă doar ca o simplă expedientă economică sau o strategie de extindere. Ea are, dincolo de aceste aspecte, și o dimensiune geopolitică profundă, menit să modeleze alianțele și să dezangajeze echilibrele existente în Europa. Insula Groenlanda a fost mereu o zonă de interes major pentru marile puteri, fiind situată strategic între Nordul înghețat și Atlantic, aproape de Nordul American și Eurasia. Achiziția acesteia ar însemna pentru Washington o poziție de avantaj imens pentru supraveghere, precum și pentru controlul resurselor clasificate în regiune.
Reacția autorităților din Danemarca, care deține suveranitatea asupra Groenlandei, a fost, până acum, sceptică și sceptic noile declarații ale lui Trump au fost interpretate ca o presiune directă asupra insulei, dar și ca un act de destabilizare geopolitică în Scandinavia. La rândul său, Rusia — care și-a întărit recent pozițiile în Norvegia, în Marea Barent și în zonele arctice — urmărește cu atenție aceste evoluții, deoarece sunt semnale clare despre o nouă eră a rivalității pentru resurse și influență în Arctic.
Impactul asupra relațiilor transatlantice și a europenilor
De altfel, această acțiune vine într-un moment în care alianța dintre Europa și Statele Unite trece printr-o perioadă de incertitudini și tensiuni. În timp ce unele state membre ale NATO își exprimă îngrijorarea față de accentuarea conflictului și de propunerile unilaterale ale administrației de la Washington, altele par să fie mai receptive la această noțiune de extindere americană în zonele arctice. În același timp, președintele francez Emmanuel Macron, precum și lideri din alte capitale europene, au început să slăbească încrederea în proiectul transatlantic, în contextul în care „dorința de a privi spre un viitor comun” este tot mai complicată de interesele și agresivitatea unui Washington tot mai independent.
În același timp, Kremlinul nu rămâne pasiv. Recent, Rusia a intensificat activitățile militare în zona Arcticului, semnalând că pregătește terenul pentru o nouă fază a confruntării geopolitice. Un discurs puternic, axat pe reafirmarea suveranității în zonele nordice ale Rusiei, a fost susținut de oficiali de rang înalt, menținând astfel echilibrul fragil existent în regiune.
Până în prezent, insistența lui Trump pentru cumpărarea Groenlandei nu s-a concretizat într-un acord, însă mesajul transmis este clar: administrația de la Washington vizează reasamblarea unei lumi în care resursele și influența trebuie să fie câștigate și păzite cu vehemență. În acest context, strategia Rusiei de a-și aprofunda și mai mult prezența în zona Arctică capătă o nouă valență, iar Europei îi va reveni în continuare provocarea de a naviga prin apele tulburi ale unei geopolitici în reinventare.
