Politică

Trenurile de epocă ale patrimoniului național, acum ruinate și abandonate în curțile CFR din apropierea Mogoșoaiei De mai bine de un an, trei vagoane istorice, încadrate în categoria Tezaur din patrimoniul feroviar național, zac uitate într-o remiză CFR din Ilfov, lângă Mogoșoaia

Trenurile de epocă ale patrimoniului național, acum ruinate și abandonate în curțile CFR din apropierea Mogoșoaiei De mai bine de un an, trei vagoane istorice, încadrate în categoria Tezaur din patrimoniul feroviar național, zac uitate într-o remiză CFR din Ilfov, lângă Mogoșoaia

Trenurile de epocă ale patrimoniului național, acum ruinate și abandonate în curțile CFR din apropierea Mogoșoaiei

De mai bine de un an, trei vagoane istorice, încadrate în categoria Tezaur din patrimoniul feroviar național, zac uitate într-o remiză CFR din Ilfov, lângă Mogoșoaia. În timp ce aceste trenuri de epocă, odinioară mândria regalității și simboluri ale unei istorie feroviare de prestigiu, se află acum într-o stare avansată de degradare, atmosfera de tristețe și abandon predomină în jurul lor. Mobilierul original, odată opulent, este acum murdar, plin de păr de animale, cu mucegai și praf, iar starea de degradare evoluează fără ca cineva să intervină.

Patrimoniu uitat și risipit, pășind spre uitare

Cele trei trenuri, între care cele mai cunoscute sunt Trenul Regal, Trenul Călugăreni și Trenul Moldovița, sunt de o valoare inestimabilă pentru istoria României. Trenul Regal, care a intrat în serviciu în 1928, a fost martorul unor momente importante ale istoriei naționale, fiind folosit de monarhie și însoțind simbolic tranziția către modernizare. Cel mai vechi dintre ele, Trenul Călugăreni, fabricat în 1866 la o uzină din Manchester, Anglia, a fost primul din țară, utilizat pe ruta București-Giurgiu și chiar pentru vizitele regelui Carol I. În mod ironic, aceste trenuri, care odinioară simbolizau forța și mândria țării, astăzi au fost transformate în refugii improvizate pentru animalele maidaneze, chiar și pentru cuiburi de viespi.

Compania care administra aceste vagoane, Societatea Feroviară de Turism, aflată în faliment, are în prezent doar doi angajați și nu dispune de resursele necesare pentru întreținere sau conservare. Aflată într-un proces de insolvență, firma a propus în urmă cu un an lichidatorului judiciar ca aceste vagoane să fie donate statului, în condițiile în care au fost clasificate ca patrimoniu de valoare națională. De atunci, însă, nicio formalitate nu s-a concretizat, iar trenurile zac tot acolo, expuse elementelor.

Reprezentanții Ministerului Transporturilor au explicat cu oarecare amânare faptul că lipsesc anumite documente esențiale pentru preluarea și conservarea acestor vagoane, precum rapoarte de evaluare sau acte normative corelate. În condițiile în care procesul birocratic continuă să fie un obstacol, această valoare istorică riscă să fie pierdută pentru totdeauna.

Starea de degradare: praf, mucegai și nesiguranță

Din păcate, toate cele trei trenuri suferă de pe urma timpului și a lipsei de întreținere. Trenul Regal, popular pentru mobilierul original și detaliile specifice perioadei interbelice, se află într-o stare deplorabilă. Perdelele sunt putrezite, iar mocheta este acoperită de mucegai. La fel, Trenul Călugăreni, încărcat de istorie fiind, are tavanul de lemn afectat de infiltrații, igrasie și de pânze de păianjen, cu urme de viețuitoare nedorite. Cel mai bine conservat dintre cele trei, Trenul Moldovița, totuși, nu scapă fără probleme: tapițeria mobilierului are pete de mizerie și mucegai, semne clare ale timpului și neglijenței.

Este greu să ne imaginăm că aceste vagoane, odinioară simboluri ale Victorianismului răsfrânt în arhitectură și lux, au ajuns să fie simple cuiburi de animale și sursă de mizerie. În condițiile în care aceste trenuri sunt pe cale să devină victime ale uitării totale, perspectiva restaurării devine tot mai dificilă, mai ales că nu există la orizont planuri concrete de intervenție.

Birocrație și lipsă de voință politică

Întârzierea în definitivarea procesului de transfer al trenurilor către stat nu este singurul obstacol. Ministerul Transporturilor a încercat să justifice întârzierea prin lipsa unor documente esențiale, precum rapoarte de evaluare sau contracte de expunere, și prin erori în ordinul de clasare. „A fost constatată lipsa unor documente – rapoarte de evaluare, contracte de expunere pentru o parte din materialul rulant ce se află, în prezent, expus în diferite localități,” au transmis oficialii. În aceste condiții, traseul birocratic continuă să fie o barieră de netrecut pentru salvarea acestor comori naționale, în ciuda sprijinului aparent de la nivelul instanțelor și creditorilor.

Deși în ianuarie 2025, un proiect de hotărâre pentru preluarea trenurilor fusese pus în dezbatere în cadrul Guvernului, până în prezent, procedura nu a fost finalizată. Astfel, patrimoniul feroviar rămâne sufocat de birocrație și ignoranță, periclitându-se un istoric inestimabil și o parte din moștenirea culturală a României.

Pe măsură ce timpul trece, rămâne speranța că în ciuda neglijenței și a obstacolelor administrative, aceste trenuri de patrimoniu vor fi salvate înainte ca soarta lor să fie pecetluită definitiv de uitare. Din păcate, pentru moment, ele zac uitate și uitarea amenință să răpună povești feroviare unice în lume.