Discuțiile privind majorarea prețului biletelor STB au readus în prim-plan tensiunile din jurul modului în care Bucureștiul gestionează transportul public. În timp ce politicienii și oficialii se ceartă pe surse pentru justificarea eventualelor creșteri de tarif, realitatea economică și administrativă a capitalei României rămâne umbrită de o serie de probleme structurale, de mult cronificate.
### Eficiența subvenției și mitul „București foarte bogat”
Unul dintre argumentele aduse în sprijinul menținerii tarifelor mici sau zero pentru anumite categorii de călători se bazează pe comparații indirecte. Bucureștiul, susțin unii, ar putea subvenționa în întregime transportul de suprafață, având suficiente resurse. În realitate, cifrele arată altceva: doar Sectorul 3, unul dintre cele mai mari și mai bine finanțate, a gestionat în ultimii ani peste 600 de milioane de euro, în timp ce subvențiile anuale se cifrează la aproximativ 350 de milioane. Aceasta este o sumă semnificativă, dar totuși insuficientă pentru susținerea unui sistem eficient fără alte surse de finanțare sau reforme reale.
### Experiențele balcanice: transportul gratuit ca rețetă care nu funcționează
Unul dintre cele mai relevante exemple vine de dincolo de granițe: Belgrad. Capitala Serbiei a implementat recent transportul gratuit în totalitate, însă rezultatele nu au fost cele anticipate. Jurnaliștii locali au documentat cum această măsură a dus la colapsul lent al parcului de vehicule și la deteriorarea calității serviciului. La început, neplata biletelor nu a redus nici traficul, nici numărul de călători, dar a dus la o degradare generalizată a calității. “O astfel de măsură nu are efect, dar ar putea fi eficientă dacă ar fi legată de alți factori, cum ar fi taxa pentru intrarea în centru pentru mașini sau parcări mult mai scumpe”, explică specialiștii.
Pe termen lung, sistemul a dus la o uzură accentuată a flotei, lipsă de întreținere și un sistem total depășit. În plus, odată ce plățile lipsesc, angajații și operatorii devin mai puțin motivați să respecte programul, să spele vehiculele sau să investească în modernizare, făcând ca serviciul să devină o pomană electorală perpetuă. În acest context, cu sau fără manageri integri, transportul gratuit riscă să devină o soluție iluzorie, dacă nu este însoțită de reforme concrete și investiții în digitalizare și flote electrice.
### De la Londra la București: lecțiile unui sistem funcțional
În comparație cu modelul londonez, unde Transport for London gestionează un sistem de succes, diferențele sunt evidente. În capitala Regatului Unit, biletele costisitoare se transformă în fonduri pentru dezvoltare, nu doar în venituri pentru casta administrativă. Sumele încasate sunt reinvestite în modernizarea rețelei, ceea ce duce la un transport public punctual, confortabil și eficient, beneficii ce se traduc direct în economie și sănătate publică.
La București, însă, subvențiile sunt percepute ca o necesitate de supraviețuire pentru un sistem supradimensionat, plin de sinecuri și de cheltuieli artificiale, fără nicio legătură cu calitatea serviciului oferit. În loc să fie un motor al dezvoltării urbane, transportul public devine o sursă de resurse pentru o birocrație lipsită de viziune.
### Politică și complicități: lupta pentru reforme reale
Ultimele evoluții din administrația Capitalei au evidențiat un parcurs dificil în încercarea de a reforma sistemul STB. Primarul Ciprian Ciucu a solicitat un audit extern al companiei, dar inițiativa a fost blocată de consilierii din Consiliul General, care opun rezistență unor măsuri de transparență. În lipsa unor instrumente clare de control, edilul a recurs la o soluție de avarie: cere să fie elaborate planuri de reformare de către conducerea actuală, compusă din oameni care, cel mai probabil, sunt parte a problemelor.
Această situație devine o paradoxală: cei care au contribuit la creșterea costurilor și au umflat organigrama, sunt acum invitați să găsească soluții de eficientizare. Într-un sistem în care sindicatele și liderii de departamente au un cuvânt greu de spus, orice reformă reală pare de domeniul iluziilor, iar insolvența se anunță drept singura soluție realistă pentru o redresare pe termen lung.
În tot acest peisaj, bucureștenii se vor confrunta în continuare cu orice formă de tarife, fie ele zero sau exorbitante, fiind victime ale unui sistem administrativ absorbit de interese politice și lipsit de viziune. Chiar dacă apar sprijin și promisiuni, reforme adevărate și investiții durabile sunt probabil în continuare departe de realitate, lăsând orașul să își continue cursa spre un sistem de transport public tot mai mult în derivă.
