Tinerii din Pajura acoperă deficiențele Primăriei prin acțiuni comunitare
Cartierul Pajura din Sectorul 1 al Capitalei se confruntă cu o degringoladă pe care tinerii din zonă nu o mai tolerează. După ce terenul de fotbal dintre blocuri a ajuns într-o stare de ruină, un grup de tineri hotărăște să acționeze, strângând gunoaiele, reparând gardul și vopsind stâlpii. Totul pentru a oferi un loc de joacă copiilor din cartier, care își doreau să bată mingea în condiții mai bune.
Din păcate, eforturile acestor tineri s-au arătat efemeride. Degradarea terenului a continuat iar Primăria nu a intervenit, iar situația s-a agravat brusc când una dintre porți a căzut asupra unui copil. Aceasta a fost sticla de apă care a umplut paharul. „Bunele intenții nu pot ține loc de siguranță”, spun tinerii.
Apeluri ignorate și răspunsuri surprinzătoare
Decis să nu se împace cu indiferența autorităților, grupul de tineri a demarat o campanie de strângere de semnături pentru a solicita Primăriei Sectorului 1 îmbunătățiri urgente. Răspunsul primit a fost cu totul uluitor: terenul pe care copiii au jucat fotbal de ani de zile nu a existat în acte. „Am fost șocați să aflam că terenul era considerat inexistent din punct de vedere administrativ”, declară Valentin Barna, președintele Asociației „Tineri pentru Unu”.
Primăria a recunoscut că a abia în 2021, în cadrul unei campanii de inventariere, a identificat terenul ce se află pe proprietatea Centrului pentru persoane cu dizabilități Phoenix. Declararea terenului ca fiind inexistent a provocat confuzie și frustrare în rândul comunității, care se întreabă acum cine este responsabil de întreținerea acestuia.
Promisiuni fără fond și realitate cruntă
În 2017, fostul primar Dan Tudorache a inaugurat terenul de fotbal, promis că va fi un loc sigur și plăcut pentru copii. Însă, odată cu trecerea timpului, terenul a fost uitat. „Nu s-au găsit documente referitoare la construcția lui. Noi am aflat că a fost făcut din sponsorizări, dar nu există dovezi clare”, afirmă un reprezentant al administrației actuale.
După pandemie, terenul a fost lăsat de izbeliște, ajungând într-o stare de degradare avansată. Gunoaie, porți dărâmate și electrocastice tăiate au devenit imaginea cotidiană a unui loc cândva vibrant. „Ne ținea două-trei luni ce reparam”, adaugă Barna, cu amărăciune. Acum, terenul nu mai este doar un loc de joacă nesigur, ci un simbol al dezinteresului autorităților.
În ciuda eforturilor tinerilor și a petiției depuse cu cele 600 de semnături, Primăria nu a stabilit un calendar clar pentru reabilitarea terenului. Singurul răspuns a fost menționarea unui proiect mai amplu, lăsând comunitatea în continuare în așteptare.
Terenul de fotbal din Pajura, destinat inițial bucuriei copiilor, a devenit un exemplu al indiferenței administrative, un loc în care promisiunile neîndeplinite se înghesuie împreună cu amintirile fericite ale unor guri mici. Fiecare zi care trece aduce noi provocări, dar și noi decizii pe care tinerii le pot lua—să continue să se implice sau să se descurajeze în fața unei realități dezamăgitoare.
