Aplicațiile bazate pe inteligență artificială dedicate persoanelor nevăzătoare și celor cu deficiențe de vedere, precum Be My Eyes sau Envision, reprezintă o inovație tehnologică care schimbă radical modul în care acești utilizatori interacționează cu lumea înconjurătoare. Acestea permit încărcarea de fotografii și oferirea de descrieri detaliate ale imaginii, abordând aspecte precum textura pielii, expresiile faciale, vestimentația sau postura. Pentru mulți, astfel de tehnologii funcționează ca o “oglindă” auditivă, nu doar pentru a reda fapte, ci pentru a oferi evaluări, comparații și recomandări, redând unei persoane nevăzătoare sentimentul de a se putea vedea și înțelege mai bine pe sine însuși sau în raport cu lumea vizuală înconjurătoare.
### Descrieri ale corpului și personalitatea în epoca AI
Pentru utilizatorii care au trăit întreaga viață fără posibilitatea de a-și vedea chipul sau corpul, aceste aplicații pot reprezenta o adevărată revelație. Inteligența artificială devine un instrument care nu doar că oferă informații despre aspectul fizic, ci și contribuie la reconstrucția identitară, furnizând detalii despre felul în care sunt percepuți de ceilalți și propria imagine în societate. Fără a putea verifica vizual descrierile, ei depind de aceste instrumente pentru a ajunge la o înțelegere mai profundă a propriei identități.
Tocmai această posibilitate de a “vedea” din nou, chiar și auditiv, a devenit o metodă de a combate sentimentul de alienare și de a reface o legătură cu propria imagine. Cu toate acestea, pe măsură ce tehnologia avansează, apar și avertismente din partea specialiștilor privind impactul emoțional pe care aceste descrieri îl pot avea asupra utilizatorilor.
### Riscuri și critică față de standardele de frumusețe promovate de AI
Specialiștii în psihologia imaginii corporale atrag atenția că accesul constant la feedback despre aspectul fizic, în special în cazul persoanelor care nu pot verifica vizual informațiile, poate duce la scăderea nivelului de satisfacție față de propria imagine. Modelele de inteligență artificială sunt antrenate pe baze de date care privilegiează trăsături considerabile ca fiind ideale: tinerete, subțirime, caractere occidentale. Această concentrare pe anumite standarde poate induce senzația că aspectul actual al utilizatorului nu este suficient de bun sau de atrăgător. În lipsa posibilității de a compara propriile descrieri cu realitatea, impactul emoțional devine și mai profund, alimentând eventual anxietăți sau dorința de intervenții cosmetice.
Unele aplicații merg chiar mai departe, oferind scoruri de atractivitate sau comparând utilizatorii cu altele, conform unor criterii stabilite de algoritmi. Astfel, “oglinda” AI devine un instrument care, în loc să contribuie la acceptare, poate accentua tendința de autoevaluare critică, generând o presiune suplimentară asupra celor care își doresc să fie la nivelul unui ideal digital impus de tehnologie.
### Limitările și pericolele descrierilor AI
Aceasta nu este însă singura problemă. În ultimii ani, s-au înregistrat tot mai multe cazuri în care descrierile generate de AI nu doar că sunt incomplete, ci pot conține chiar informații inventate sau eronate – fenomen denumit și “halucinație” a AI-ului. În cazul persoanelor nevăzătoare, această risc devine cu atât mai periculos, nevăzând și neputând verifica acuratețea descrierilor, acestea pot induce confuzie sau chiar insecuritate.
Desenele realizate de AI sunt adesea percepute ca fiind “corecte”, dar nu întotdeauna reflectă realitatea, ceea ce poate avea consecințe emoționale grave pentru utilizatorii vulnerabili. În ciuda rapidității cu care evoluează tehnologia, specialiștii atrag atenția că efectele pe termen lung asupra celor care se bazează pe aceste “oglinde” virtuale rămân încă insuficient studiate.
### O redefinire a întregii experiențe
Pentru unii utilizatori, aceste aplicații devin o formă de libertate și descoperire, chiar dacă sunt încă vulnerabile la erori și influențe negative. Accesul la descrieri, explicate în mod detaliat sau poetic, le oferă un sentiment de autonomie, chiar dacă pentru alții, această libertate se poate transforma în anxietate sau frustrare. Pe măsură ce cercetările continuă și tehnologia devine mai precisă, se conturează o perspectivă duală: pe de o parte, o unealtă valoroasă pentru incluziune și pentru combaterea izolării, iar pe de altă parte, o sursă de noi provocări emoționale și etice.
Pe măsură ce lumea devine tot mai conștientă și critică față de modul în care AI modelează percepțiile personale, utilizatorii vor fi nevoiți să navigheze în universul acestor “oglinde” digitale cu conștientizare și precauție, în speranța că viitorul va aduce tehnologii mai sigure și mai empatic concepute.
