Din ce în ce mai mulți angajați își împărtășesc anxietățile legate de impactul inteligenței artificiale asupra viitorului lor profesional, iar această tensiune devine din ce în ce mai vizibilă în contexte terapeutice. O realitate globală care se conturează pe măsură ce tehnologiile generative, capabile să creeze conținut automatizat, se dezvoltă rapid și pătrund în domenii din ce în ce mai diverse ale economiei.
Teama de pierdere a locului de muncă și devalorificare personală
Consilierii psihologici din întreaga lume observă o creștere semnificativă a discuțiilor despre anxietate legată de robotizare și automatizare. Emma Kobil, specializată în traume în Denver, relatează că pacienții aduc adesea în terapie temeri concrete: mulți și-au pierdut deja joburile din cauza avansurilor tehnologice. „Am avut clienți care și-au pierdut locul de muncă din cauza AI, și este ceva ce am abordat în ședințele noastre”, explică ea. Pacienții exprimă un amestec de șoc, neîncredere și teamă față de un peisaj profesional aflat în schimbare rapidă, în care abilitățile lor par să devină din ce în ce mai puțin relevante.
Harvey Lieberman, psiholog în New York, adaugă că cel mai des, cei aflați în terapie se tem de un viitor în care să devină inutili. „Ceea ce aud cel mai des este teama de a deveni inutil. Oamenii încep să-și pună la îndoială judecata, alegerile sau viitorul”, afirmă el. Aceste temeri sunt alimentate de statistici recente: un sondaj din vara anului 2025 indică faptul că 38% dintre angajați se tem că automatizarea va face unele sau toate sarcinile lor de lucru depășite, iar un studiu al Institutului de Tehnologie din Massachusetts arată că AI-ul poate înlocui deja 11% din forța de muncă a SUA.
Gestionarea anxietății și reorientarea profesională
În fața acestor provocări, consultanții în sănătate mintală recomandă angajaților adoptarea unei abordări proactive și introspective. Primul pas presupune înfruntarea temerilor și aprofundarea înțelegerii valorii personale. Potrivit psihoterapeutului Ben Yalom, pierderea unui loc de muncă poate declanșa un adevărat tumult interior, cel mai adesea alimentat de o teamă de a fi „lasat în urmă” sau de a nu mai fi suficient de bun pentru piața muncii. „Sub aceste sentimente se află, de multe ori, o latură mai tânără care este îngrozită de a fi lăsată în urmă sau de a nu fi „suficientă”, iar această teamă este amplificată deoarece tehnologia în sine pare atât de rapidă și scăpată de sub controlul nostru”, afirmă ea.
Un alt sfat esențial este ca angajații să își redefinească propria valoare și să înțeleagă că identitatea lor nu este egală cu ocupația. „Este important să te gândești că ești mult mai mult decât munca ta”, adaugă celelalte specialiste. De asemenea, recunoașterea și trăirea pierderii este un proces necesar pentru adaptare, iar momentul de criză poate deveni o oportunitate de reflecție, nu doar de frică.
De la teama de schimbare la oportunități de reinventare
Pentru mulți, această perioadă de incertitudine devine un punct de cotitură pentru schimbarea direcției lor profesionale. Terapeuții recomandă ca, în loc să caute rapid un nou loc de muncă, persoanele afectate să-și pună întrebări despre propriile dorințe și planuri de viitor. Poate fi momentul pentru a reveni la școală, pentru a explora noi domenii sau pentru a-și reconfigura cariera, mai ales că lipsa de predictibilitate este încă extrem de mare.
„Unii oameni ar putea decide să se întoarcă la școală sau să schimbe cariera”, afirmă terapeutii, subliniind că adaptarea la noile realități nu înseamnă doar înlocuirea unui loc de muncă, ci și reinterpretarea sau reprogramarea propriului traseu profesional. Într-un context global în care tehnologia avansează într-un ritm alert, această abordare a reorientării devine nu doar o strategie de supraviețuire, ci și o oportunitate de a descoperi pasiuni și abilități încă neexplorate.
Cu toate că AI-ul continuă să fie o prezență tot mai vizibilă în viețile și profesionalismul oamenilor, perspectivele terapiei și ale adaptării personale indică faptul că în fața acestor provocări, soluția stă în învățare continuă și în capacitatea de a transforma anxietatea într-o motivație pentru schimbare. În lipsa unei rețete universale, una este clar: flexibilitatea, introspecția și dorința de a evolua vor conta cel mai mult în viitorul apropiat.
