Barentsburg, o așezare minieră rusească în inima Arcticii norvegiene, este un avanpost tot mai important pentru Kremlin, pe fondul tensiunilor geopolitice crescute și al interesului Moscovei pentru resursele din regiune. Controlată de o companie de stat rusă, Barentsburg funcționează cu ruble, este aprovizionată din Rusia și afișează simboluri sovietice.
Un avanpost al Kremlinului în Cercul Arctic
Tratatul de la Svalbard, din 1920, interzice înființarea de baze militare în zonă, dar mulți consideră că regiunea este un teren de luptă geopolitic. Deși mineritul de cărbune nu mai este profitabil, este puțin probabil ca Moscova să abandoneze acest avanpost. Condițiile de viață pentru cei care locuiesc aici sunt dificile. Există lipsuri de alimente, combustibil și hârtie igienică. Urșii polari, flămânzi, reprezintă un pericol constant.
Așezarea a fost scoasă de pe traseele turistice de către Visit Svalbard, din cauza legăturilor cu Kremlinul și cu războiul din Ucraina. Tensiunile diplomatice au lăsat loc provocărilor și testării tratatului de la Svalbard. „Rusia contestă din ce în ce mai mult autoritatea norvegiană și împinge limitele a ceea ce li se permite legal să facă pe insule”, a declarat Bart van der Wal, cercetător la Institutul Clingendael. Paradele militare din ultimii ani au inclus simboluri paramilitare și elicoptere care au zburat la joasă altitudine.
Acces facilitat pentru ruși
Kremlinul facilitează accesul rușilor în zonă. Luna trecută, nava de pasageri Professor Molchanov a acostat în Barentsburg după o călătorie pe Marea Barents din Murmansk. La bord se aflau mineri, familiile acestora și cercetători ai Arcticii. Rușii nu au fost nevoiți să zboare via Oslo sau Tromso, evitând astfel necesitatea obținerii unei vize norvegiene. Zece călătorii cu nava Professor Molchanov sunt programate pentru acest an.
Rusia a acuzat anterior guvernul norvegian că a blocat livrările de alimente și medicamente către cetățenii săi din Svalbard. Aproximativ 500 de ruși constituie cel mai mare grup național din arhipelag, în temeiul unui tratat din 1925 care a deschis zona companiilor străine.
Viața în umbra geopoliticii
Viața în Barentsburg este administrată într-un mod „arhaic”, după cum o descrie Martinique du Toit, o muziciană sud-africană. „Îmi plătesc chiria persoanei care îmi plătește salariul. Dacă nu lucrezi pentru companie [Trust Arktikugol], este aproape imposibil să te descurci. Ai nevoie de un cont bancar rusesc, deoarece banii sunt procesați acolo, ceea ce înseamnă că suntem dependenți de Rusia, care nu ne acordă suficientă atenție.”
Darya Slyunyaeva, reprezentantă oficială a Arktikugol, spune că turiștii încă mai găsesc drumul spre Barentsburg. Wolfgang Lempe, proprietarul unei companii de turism, precizează: „Aici suntem suflete libere, dar trebuie să fii puțin nebun ca să ajungi să trăiești în Arctica.”
Mathias Albert, profesor de științe politice, consideră că supraviețuirea Barentsburgului este legată de importanța sa strategică pentru Rusia. În ianuarie 2021, conducerea Artikugol din Moscova a avertizat rezidenții din Barentsburg cu privire la protestele împotriva încarcerării lui Alexei Navalny. Majda Pieters, o turistă din Belgia, a vizitat așezarea spunând că oamenii de la mină „nu sunt persoanele care au declanșat acest conflict” și că orașul „nu are nimic de-a face cu asta”.
Observatorii internaționali sunt de altă părere, pe măsură ce Vladimir Putin urmărește să controleze resursele Arcticii.
