Proteste în Iran: Femeile își revendică drepturile în maratonul de pe insula Kish
Sute de femei din Iran s-au adunat pe insula Kish, în decembrie, pentru a participa la un maraton ce a devenit simbolic pentru lupta lor pentru libertate. Îmbrăcate în tricouri și colanți asortați, atletații au refuzat să respecte normele stricte de îmbrăcăminte impuse de regimul islamic, ignorând chiar și eșarfa oferită de organizatori ca parte din kitul de start. Prezența acestora pe traseul competiției a fost un gest curajos într-o societate unde neconformarea la codurile vestimentare poate atrage pedepse severe.
Un climat de disidență
Maratonul nu este un eveniment izolat, ci parte a unui curent mai larg de disidență în Iran. De la protestele de stradă din octombrie, când lumea s-a unit în jurul remixului piesei „Seven Nation Army”, până la manifestațiile recente ale comercianților din piețele iraniene, se conturează un peisaj social marcat de frustrare. Între timp, deprecierea dramatică a monedei naționale a provocat valuri de nemulțumire, cu protestatari care strigau lozinci anti-regim în orașele mari.
„Dacă vrem să supraviețuim, trebuie să luptăm pentru drepturile noastre”, a declarat o participantă la maraton, subliniind că schimbările sunt nu doar posibile, ci necesare. Femeile aflate în fruntea acestor acțiuni subliniază necesitatea unor spații publice sigure, departe de controlul autorităților.
Strategii sub presiune
Regimul, condus de liderul suprem Ali Khamenei, se confruntă cu provocări fără precedent. Sondaje recente arată că tinerii sunt tot mai puțin dispuși să supună normelor islamice tradiționale. O parte din dezastrul economic care afectează Iranul – ce include inflație record și șomaj în creștere – și-a găsit reflected în protestele comercianților. Aceștia protestează împotriva incapacității regimului de a-i sprijini în fața unei economii în colaps.
Khamenei, care are 86 de ani, se află sub presiune din toate părțile și a adoptat o abordare de așteptare, evitând deciziile radicale. „Există o senzație de haos în conducerea lui. Nimeni nu pare să ia decizii importante”, afirmă Mohammad Ali Shabani, un expert în probleme iraniene. Aceasta ar putea duce la o criză interioară profundă, dar și la o incapacitate de reacție în fața provocărilor externe.
Ploaia de nemulțumiri
Pe lângă zbuciumul social, Iranul se confruntă cu o criză de apă gravă, afectând 20 de provincii. Droughtul sever de anul acesta a determinat chiar și propuneri extreme, precum evacuarea capitalei Teheran. „Avem nevoie de soluții imaginative pentru a face față acestei crize”, spune Pezeshkian, președintele țării, în timp ce cetățenii se lupte pentru resurse de bază în fiecare zi.
Asemenea acțiuni, combinate cu un deficit considerabil de încredere în conducere, sugerează că iranienii, în special tinerii, doresc o schimbare fundamentală. În această atmosferă de contestare, regimul este prins între un trecut constrâns de dogme și un viitor incert, în care dorința de libertate devine din ce în ce mai puternică.
Maratonul de pe insula Kish reprezintă nu doar un eveniment sportiv, ci o manifestare a voinței cetățenilor de a-și revendica libertățile fundamentale. Iranelezii continuă să își construiască viitorul, pas cu pas, chiar și în fața celor mai dure provocări.
