Conform Descopera: Astronomii au surprins în premieră izbucnirea inițială de radiații a unei supernove, denumită SN 2026gzf, descoperind un fenomen neașteptat care ar putea redefini clasificarea stelelor care explodează. Evenimentul, deși marcat de o puternică emisie de raze X, nu a fost însoțit de explozia de raze gamma (GRB) asociată, de regulă, cu acest tip de supernove.
O premieră în observarea supernovelor
Pentru prima dată în istorie, cu excepția unui eveniment singular petrecut acum 18 ani, astronomii au reușit să observe cert unda de șoc inițială a unei supernove. Datorită telescoapelor moderne, precum Einstein Probe, capabile să monitorizeze vaste regiuni ale cerului, semnalul de raze X provenit dintr-o galaxie aflată la 500 de milioane de ani-lumină distanță a fost detectat în martie 2026.
Ulterior, alte instrumente astronomice s-au orientat către sursa semnalului, SN 2026gzf. Două echipe de cercetători au confirmat că emisia de raze X corespunde erupției undei de șoc, un moment critic ce survine atunci când explozia pătrunde prin suprafața stelei. Acest eveniment extrem de scurt, de ordinul secundelor sau orelor, a făcut ca observarea sa definitivă să fie extrem de rară.
O anomalie în spectrul luminos
Analiza spectrului luminos al SN 2026gzf a relevat similitudini cu supernovele de Tip Ic cu linii spectrale largi. Aceste caracteristici indică o ejectare a materiei cu viteze extrem de mari, fenomen adesea asociat cu explozii de raze gamma (GRB), cele mai puternice emisii energetice din univers. Cu toate acestea, în cazul SN 2026gzf, niciun GRB nu a fost detectat.
„O posibilitate este ca jetul să fi fost sufocat, fie de suprafața stelei, fie de materia circumstelară care o înconjura”, a explicat profesorul Bendan O’Connor de la Universitatea Carnegie Mellon.
Steaua mamă, un factor cheie în „înghițirea” GRB-ului
Datorită poziționării evenimentului într-o zonă monitorizată de noul Observator Vera C. Rubin, astronomii au avut acces la imagini ale galaxiei gazdă, realizate chiar înainte de explozie. Aceste date au dezvăluit că steaua responsabilă era una de tip Wolf-Rayet, recunoscută pentru vânturile stelare extrem de puternice.
Înainte de a exploda, această stea masivă a eliberat învelișuri succesive de materie, pierzându-și stratul de hidrogen și heliu. Acest înveliș de materie expulzată a creat, se pare, condițiile necesare pentru ca explozia de raze gamma să fie „sufocată”, devenind astfel nedetectabilă de pe Pământ.
Această constatare sugerează că exploziile de raze gamma nu reprezintă o caracteristică obligatorie pentru toate supernovele de acest tip. Prin urmare, stelele cu o masă de cel puțin 20 de ori mai mare decât cea a Soarelui ar putea avea un mod de a muri, până acum necunoscut, care nu implică neapărat o emisie detectabilă de raze gamma.
Sursa: Descopera
