Superimpozitul francez pe averi a adus doar 25% din veniturile estimate

Impozitul temporar pe veniturile mari din Franța a fost un dezastru bugetar în 2022, iar estimările pentru anul acesta reiau tendința de subestimare. Conform datelor recente, veniturile încasate din acest impozit au fost mult mai mici decât cele așteptate, generând o dezamăgire atât pentru oficiali, cât și pentru contribuabili. Problema principală a fost aplicarea întârziată a măsurii, ceea ce a permis multora să evite plata sau să organizeze strategii fiscale pentru a minimiza impactul.

Imposibilitatea de a atinge ținta bugetară și impactul aplicării tardive

Guvernul francez a mizat pe introducerea unui impozit special pe veniturile peste anumite praguri pentru a-i taxa pe cei cu venituri foarte mari și a suplimenta fondurile publice într-un moment în care cheltuielile sociale și investițiile erau în creștere. În teorie, măsura avea să aducă o sumă considerabilă, dar realitatea a fost dramatic diferită. Anul trecut, veniturile au fost doar o fracțiune din sumele estimate, explicația fiind legată în principal de aplicarea întârziată a noii taxe. Mulți contribuabili au beneficiat de prevederi tranzitorii sau au avut posibilitatea de a amâna plata pentru a evita impozitul, reducând astfel drastic încasările bugetare.

Estimări pessimiste pentru anul în curs

Ecuația va fi aceeași și în 2023, susțin specialiștii în fiscalitate. Autoritățile bugetare au revizuit în jos estimările, afirmând că veniturile din acest impozit se vor situa din nou sub nivelul programat inițial. Această situație reflectă nu doar impactul aplicării tardive, ci și dificultățile cu care se confruntă sistemul fiscal francez în a colecta impozite pe venituri mari, mai ales în contexte de volatilitate economică sau de mecanisme de evitare a impozitului.

Contextul fiscal și sensibilitatea politicilor fiscale pentru veniturile mari

Măsura de a introduce un impozit special pe cei cu venituri peste o anumită limită nu este o inițiativă nouă în Europa, dar în Franța a fost întâmpinată cu combinație de scepticism și preocupare. Susținătorii o considerau un instrument esențial pentru redistribuție și pentru a ameliora inegalitățile sociale, în timp ce opozanții avertizau asupra riscurilor de pierdere a capitalului și de diminuare a competitivității fiscale.

În cadrul dezbaterilor, guvernul a subliniat că această măsură va putea fi retehnologizată și ajustată pentru a se asigura că încasările vor ajunge la nivelurile dorite în viitor. Însă, realitatea a arătat până acum că implementarea acesteia a fost mult prea lentă, iar rezultatele sunt mai slabe decât s-a anticipat inițial.

Ce urmează pentru fiscalitatea franceză

Pentru moment, guvernul francez pregătește noi ajustări și mecanisme de monitorizare pentru a crește eficiența colectării acestor impozite. În același timp, dezbaterea despre echitatea și sustenabilitatea acestor măsuri rămâne deschisă atât în rândul politicienilor, cât și al mediului de afaceri și al societății civile.

Perspectiva pe termen mediu indică faptul că, în ciuda încercărilor de a recupera pierderile, aplicarea întârziată și evitarea fiscală continuă să fie probleme majore pentru bugetul Franței. În cazul în care aceste dificultăți persistă, se va pune din ce în ce mai multă presiune pe alte măsuri de creștere a veniturilor statului, fie prin reforme fiscale mai clare, fie prin ajustări ale politicilor bugetare.

Întrebarea rămâne dacă, pe termen lung, Franța va putea ajunge la un sistem fiscal echilibrat, capabil să reflecte în mod real și corect contribuțiile celor cu venituri mari sau dacă va trebui să continue să caute soluții alternative pentru a acoperi golurile bugetare generate de implementare defectuoasă a unor măsuri menite să fie corecte și echitabile.

Gabriel Popa

Autor

Lasa un comentariu