Conform Economica: Rezerva Strategică de Petrol a Statelor Unite a atins cel mai scăzut nivel din octombrie 1982, după ce a înregistrat o nouă scădere săptămâna trecută, ajungând la 283,8 milioane de barili. Aceasta marchează a doua oară în acest an când rezerva federală atinge un minim istoric, după ce la începutul lunii august scăzuse sub pragul de 300 de milioane de barili.
Istoricul eliberărilor din rezerva strategică
Actuala diminuare a stocurilor se trage din eliberarea a 172 de milioane de barili autorizată de președintele DONALD Trump în luna martie. Aceasta a fost parte dintr-o acțiune coordonată la nivel internațional, în care 32 de țări membre ale Agenției Internaționale a Energiei (AIE) au pus la dispoziție un total de 400 de milioane de barili. Livrările au început aproximativ o săptămână mai târziu, cu o durată estimată de 120 de zile. Administrația a promis la acel moment să reintroducă în rezervă aproximativ 200 de milioane de barili într-un an, fără costuri suplimentare pentru contribuabili.
Limite operaționale și avertismente ale experților
Rezerva Strategică de Petrol operează sub anumite limite inferioare stabilite prin lege și la nivel general. Legea federală stipulează un minim operațional de 252,4 milioane de barili, în timp ce acceptabilitatea la nivel general se situează între 250 și 300 de milioane de barili. Acest interval este considerat necesar pentru a asigura un flux eficient de pompare și procesare a petrolului. BEN CAHILL, analist în domeniul energiei la Consiliul Atlantic, a atras atenția asupra faptului că aceste eliberări din stocuri au beneficii din ce în ce mai limitate. El consideră că, la un moment dat, o astfel de strategie devine „o mișcare auto-distructivă”, deoarece efectul aducerii unui volum mare de petrol pe piață este umbrit de percepția că se epuizează opțiunile.
Impactul asupra pieței și mecanismele de compensare
Declinul rezervei se suprapune cu o perioadă în care piața petrolieră funcționează pe baza unor resurse limitate, descrisă de SAUL KAVONIC de la MST Marquee ca o „trăire pe baza unui card de credit al pieței petroliere”. Fluxurile prin Strâmtoarea Hormuz rămân la aproximativ o treime din nivelurile anterioare conflictului, iar apelarea la stocuri, în detrimentul unei oferte noi, a contribuit la menținerea prețului barilului de Brent sub 110 dolari pe parcursul crizei. O parte semnificativă din reducerea stocurilor, circa 133 de milioane de barili, este structurată sub formă de schimburi cu companii precum Shell, Vitol și Trafigura. Acestea s-au angajat contractual să returneze 1,25 barili pentru fiecare baril primit, iar livrările sunt programate să înceapă la începutul anului viitor.
Sursa: Economica
