Arheologii din Egipt au descoperit o structură misterioasă sub ruinele unui oraș antic, folosind pentru prima dată tehnologia modernă de scanare, precum radarul prin satelit și tomografia de rezistivitate electrică. Descoperirea a fost făcută în timpul testelor unui proiect de cercetare în nord-vestul Deltei Nilului, în situl cunoscut sub numele de Tell el-Fara’in, un loc încărcat de istorie și mistere.
Orașul, cunoscut în trecut sub diferite denumiri precum Per-Wadjet, pentru vechii egipteni, sau Buto, după ocupația greacă, poartă în prezent numele arab Tell el-Fara’in, adică Dealul Faraonilor. De-a lungul celor aproape 6.000 de ani, această așezare a trecut prin numeroase faze de construire, distrugere și reconstrucție, până în secolul al VII-lea d.Hr., când a fost abandonată, devenind o ruină încărcată de istorie.
Utilizarea tehnologiei moderne a permis echipei de cercetare să obțină imagini detaliate ale straturilor subterane, depășind problemele tradiționale cauzate de depozitele de noroi și apele subterane, care îngreunează săpăturile clasice. Cu ajutorul radarului Sentinel-1 și a tomografiei ERT, arheologii au putut identifica anomalii în sol care ar putea sugera existența unor structuri îngropate vechi de peste 2.600 de ani.
Detectarea a 15 candidați pentru situri interesante în zona Kom C a fost urmată de o serie de scanări specifice. Echipa a folosit 24 de electrozi de oțel inoxidabil, dispuși pe o lungime de 69 de metri, pentru a analiza rezistența electrică a solului. Rezultatele au indicat prezența unei structuri de dimensiuni considerabile, acoperind circa 25 pe 20 metri și situată la o adâncime între 3 și 6 metri, sub moloz și ceramică din epoca romană și ptolemeică.
Săpăturile ulterioare au confirmat că, de fapt, este vorba despre o construcție datând din perioada celei de-a 26-a dinastie, ultima dinastie egipteană liderată nativ înainte de ocupația persană. În interiorul structurii au fost descoperite ziduri de cărămidă de lut și o colecție de artefacte din aceeași epocă, incluzând amulete și obiecte ritualice.
Printre artefacte se află o figură hibridă, ce combină elemente de babuin, șoim și zeitate pitică, denumită Patikos, precum și amulete ce înfățișează divinități precum Isis, Horus, Taweret și Wadjet. Toate aceste descoperiri sugerează că situl putea avea o funcție religioasă sau sacră, posibil fiind un centru dedicat ritualurilor și cultului.
„Prezența amuletelor, a altarului și a altor obiecte ritualice sugerează că situl ar fi putut funcționa ca un templu sau ca o reședință de preoți,” explică cercetătorii. Deși până acum nu există o interpretare finală, autorii cercetării menționează că funcția exactă a structurii va fi stabilită pe măsură ce săpăturile vor avansa și în sezonale ulterioare.
Această descoperire reprezintă o premieră pentru tehnica de scanare aplicată în arheologie, echipa lui Mohamed Abouarab intenționând să extindă cercetările și la adâncimi mai mari, în speranța de a identifica și alte structuri îngropate sub sit. Deocamdată, specialiștii suspectează existența unui al doilea templu, posibil ascuns sub un strat de argilă, ce așteaptă să fie descoperit.
Descoperirea a fost publicată în jurnalul Acta Geophysica, marcând un pas important în modul în care arheologia poate explora situri vechi fără a fi nevoie de săpături tradiționale.
Până în prezent, cercetările continuă, următorul sezon de săpături fiind programat pentru toamnă. În cadrul unei expediții așteptate să înceapă în septembrie, arheologii speră să adune mai multe informații despre funcția și importanța acestui sit antic, într-o regiune care păstrează încă multe secrete ale istoriei egiptene.
