Un nou tip de reptilă preistorică a evidențiat contrariile fascinante ale evoluției din perioada Triasicului târziu: cercetătorii au descoperit un strămoș bizar al crocodililor, care începea viața mergând în patru labe, dar ajungea să se deplaseze pe două picioare, odată ce ajungea la maturitate. Acest animal, numit Sonselasuchus cedrus, aparține grupului Shuvosauridae, despre care se crede că a trăit în ecosistemele ce invadau ultimele epoci ale Triasicului, cu aproximativ 225-201 milioane de ani în urmă. Descoperirea adaugă un capitol neașteptat în povestea diversificării evolutive a reptilelor, subliniind cât de complex și neobișnuit a fost procesul de adaptare al acestor viețuitoare.
De la mers pe patru picioare la mers pe două picioare: evoluție în stil bifurcat
În cadrul unui studiu recent publicat în Journal of Vertebrate Paleontology, echipa de paleontologi de la University of Washington și Burke Museum a analizat fosilele unor schelete fragmentare, dar suficiente pentru a trasa un profil clar al modului în care această reptilă își modifica postura pe măsură ce creștea. Conform analizei, proporțiile scheletului, în special cele ale membrelor, indică faptul că Sonselasuchus avea membre mai proporționale în perioada juvenilă, dar odată cu maturizarea, picioarele din spate deveneau semnificativ mai lungi și mai robuste. Aceasta explică de ce, în tinerețe, mersul său avea loc pe patru picioare, în timp ce, odată ce ajungea la maturitate, se deplasa în poziție bipedă.
„Analizând proporțiile scheletelor membrelor la diferite animale, cercetătorii au stabilit că postura sa bipedă ar fi putut fi rezultatul unui model de creștere diferențiat”, explică Elliott Armour Smith, autorul principal al studiului. „Credem că Sonselasuchus avea membre anterioare și posterioare mai proporționale în perioada juvenilă, iar picioarele din spate deveneau mai lungi și mai robuste odată cu maturizarea. Practic, credem că aceste creaturi își începeau viața mergând pe patru picioare, iar pe măsură ce creșteau, ajungeau să meargă pe două. Acest lucru este deosebit de neobișnuit”, adaugă cercetătorul, citat de publicația specializată.
Această peculiaritate evolutivă nu a mai fost identificată în cazul altor reptile din acea perioadă, fapt ce sugerează o adaptare unică a acestui strămoș, care probabil îi oferea anumite avantaje în habitatul său.
Origine și habitat: păduri de conifere din Triasicul târziu
Descoperirile paleontologice realizate în Arizona, în parcarea fosiliferă Petrified Forest, au fost pivotal în elucidarea caracteristicilor acestor reptile. Fosilele de Sonselasuchus, descoperite în 2014, provin din formațiunea geologică Sonsela Member, parte a formațiunii Chinle, un depozit bogat în fosile din Triasicul superior. Aceste fosile, numărând peste 950 de exemplare inițial, au fost studiate în detaliu pe parcursul a peste un deceniu și au oferit o perspectivă inedită asupra diversității viețuitoarelor acelor vremuri. În total, situl a furnizat peste 3.000 de oase fosilizate, fiind unul dintre cele mai importante focare paleontologice pentru perioada Triasicului superior.
Aspectul animalului, conform fosilelor, include o înălțime de aproximativ 63 de centimetri, un cioc fără dinți și orbite extrem de mari. O caracteristică distinctivă o constituie oasele goale în interior, sugerând o adaptare la medii acvatice sau semi-acvatice, precum și o posibilă economie de energie în mișcare. Fascinant este faptul că, deși seamănă cu dinozaurii Ornithomimidae, aceste asemănări sunt rezultatul unor evoluții convergente, caracteristici precum mersul bipedal, ciocul fără dinți și oasele goale fiind caracteristici ce au evoluat independent în linia crocodililor și în cea a păsărilor.
Un habitat de pădure și evoluție convergentă
Animalele din această epocă trăiau în ecosisteme bogate în păduri de conifere, iar numele speciei, cedrus, face referire la conifere veșnic verde care au crescut în acea vreme. Specialiștii cred că aceste reptile au prosperat în adăposturile pădurilor, unde trăiau alături de pești, amfibieni, dar și alți dinozauri și reptile, toate reprezentând o diversitate remarcabilă pentru perioada Triasicului târziu.
Profesorul Christian Sidor, unul dintre liderii cercetărilor, afirmă că proiectul reprezintă fructul unui efort de peste un deceniu de cercetări de teren, în care au fost implicați studenți și voluntari din întreaga lume. „Situația sitului nu pare să se epuizeze – în fiecare an descoperim fosile noi, care adaugă straturi de complexitate și înțelegere acestei epoci fascinante”, spune Sidor. În acest context, descoperirea unui strămoș al crocodililor care manifesta un mod atât de diferit de a se deplasa reprezintă o piesă esențială în puzzle-ul evoluției reptilelor, arătând cât de diverse și adaptabile au fost aceste specii în fața schimbărilor din mediul triasic.
Pe măsură ce cercetările continuă, specialiștii se așteaptă să descopere și mai multe detalii despre modul în care aceste reptile vechi au reușit să-și adapteze modelele de mers și au demonstrat o capacitate de evoluție atât de diferită față de alte grupuri de reptile și păsări. În plus, siturile fosilifere din Arizona rămân o comoară pentru paleontologi, promițând noi descoperiri ce pot revoluționa înțelegerea trecutului îndepărtat al vieții pe Pământ.
