Conform Antena 3: Răsturnare de situație istorică: Scheletul „bărbatului solid” de la Stonehenge, descoperit acum 200 de ani, este, de fapt, al unei femei. Analiza ADN a infirmat concluziile inițiale ale arheologilor, aducând noi perspective asupra rolului femeilor în societatea din Epoca de Bronz.
O femeie metalurgistă și șamană, în prim-planul istoriei
Oamenii de știință sunt de părere că această descoperire este majoră, plasând femeile în centrul înțelegerii noastre actuale despre societatea din Epoca de Bronz timpurie. Se crede că femeia era nu doar o meșteșugăreasă iscusită, ci și o șamană, având o legătură spirituală puternică percepută de contemporanii săi. Această nouă perspectivă contrazice presupunerile anterioare, demonstrând că și femeile contribuiau activ la dezvoltarea tehnologică și spirituală a epocii.
Descoperirea din 1809 și revelația ADN
Scheletul a fost descoperit pentru prima dată în 1809 de către William Cunnington, în Upton Lovell, Wiltshire. Acesta a estimat că aparținea unui „bărbat solid” datorită dimensiunilor mari ale oaselor, însă nu a efectuat o excavație completă. Scheletul a fost ulterior recuperat și mutat la muzeu în anul 2000. O analiză ADN recentă, efectuată la Institutul Francis Crick, a infirmat categoric concluzia lui Cunnington. Rezultatele au indicat prezența cromozomilor XX, caracteristici sexului feminin, nu XY.
Cercetătorii de la Institutul Francis Crick analizează genomuri umane din ultimii 10.000 de ani. Dr. Tom Booth, cercetător la Laboratorul de Genomuri Antice, a explicat că aspectul robust al scheletului putea fi influențat de schimbările hormonale post-menopauză, conferind oasele un aspect mai solid, „masculin”. Pentru a confirma rezultatele, probe ADN au fost prelevate și dintr-un dinte și un os de deget, confirmând fără dubiu identitatea feminină a individului.
Indicii despre viața și statutul femeii
Analiza genetică a dezvăluit că femeia făcea parte din grupul migrator cunoscut sub numele de „oamenii paharelor” (Beaker people), activi în prelucrarea metalelor. Prezența unui bol cu ocru, folosit pentru lustruire, și a unei pietre de probă pentru verificarea purității aurului în mormântul său, sugerează implicarea sa în prelucrarea metalelor. Artrita la o încheietură a mâinii este un alt indiciu al activității sale de meșteșugăreasă.
Pe lângă statutul de meșteșugăreasă, se presupune că femeia a avut și rolul de șamană, fiind îngropată cu un colier și piese decorative din os, inclusiv elemente neobișnuite provenind de la picioare posterioare drepte de cerb. Muzeul Wiltshire a actualizat informațiile despre mormânt, recunoscând că „200 de ani de presupuneri au fost răsturnați”. Aceste descoperiri fac parte dintr-o expoziție mai amplă la Institutul Francis Crick, intitulată „We Go Way Back”.
Sursa: Antena 3
