Conform Descopera: Cea mai detaliată imagine a suprafeței Soarelui dezvăluie vârtejuri de plasmă
Astronomii au publicat cea mai detaliată imagine a suprafeței Soarelui obținută vreodată, dezvăluind procese până acum ascunse la scară microscopică. Nouile observații, realizate cu ajutorul celui mai mare telescop solar din lume, Daniel K. Inouye din Hawaii, au identificat mici vârtejuri de plasmă cu diametre de aproximativ 20 de kilometri. Această rezoluție permite compararea cu identificarea portretului de pe o monedă aflată la o distanță de circa 120 de kilometri, demonstrând un nivel de detaliu fără precedent.
Granulele solare și dinamica lor
Observațiile s-au concentrat pe fotosferă, stratul vizibil al Soarelui, unde plasma fierbinte emite lumina pe care o percepem. Această regiune se află într-o continuă mișcare, fiind influențată de curenți de convecție puternici și de câmpuri magnetice. La suprafață apar structuri cunoscute sub numele de granule, cu dimensiuni ce variază între 500 și 2.000 de kilometri. Acestea acoperă întreaga fotosferă și sunt esențiale pentru înțelegerea dinamicii solare.
Pentru a capta aceste detalii minuscule, cercetătorii au combinat datele obținute de telescopul Daniel K. Inouye cu imagini de la o cameră specială a Institutului Max Planck pentru Cercetarea Sistemului Solar din Germania. Aceste observații au fost, ulterior, comparate cu simulări computerizate avansate.
Instabilități Kelvin-Helmholtz, un fenomen nou pe Soare
Analiza atentă a marginilor granulelor solare a oferit dovezi clare ale existenței instabilităților Kelvin-Helmholtz. Acest fenomen fizic apare atunci când două fluide se deplasează cu viteze diferite unul pe lângă celălalt, generând mici perturbații care se transformă în valuri și vârtejuri. Instabilitățile de acest tip sunt cunoscute din alte medii, precum suprafața lacurilor sau atmosferele planetare, însă acum au fost observate cu o claritate remarcabilă și pe suprafața Soarelui.
„Pentru a detecta aceste vârtejuri a fost necesar să distingem structuri de aproximativ 20 de kilometri de la suprafața Soarelui”, a explicat astronomul Michiel van Noort, coautor al studiului. Potrivit acestuia, performanța atinge limita capacităților actuale ale telescopului solar și ale simulărilor numerice utilizate. Studiul a fost publicat în prestigioasa revistă Nature.
Sursa: Descopera
