Ilfovul, județul limitrof Bucureștiului, are o problemă ce devine din ce în ce mai clară: locuitorii săi returnează mai multe ambalaje din plastic decât cei din Capitală, o diferență ce reflectă critice probleme legate de infrastructura de apă potabilă și gestionarea resurselor. În timp ce capitala beneficiază de un sistem de aprovizionare cu apă potabilă relativ bine pus la punct, dezvoltarea haotică și corupția din administrațiile locale din județul vecin au generat o criză de resurse și un fenomen semnificativ de consum forțat de apă îmbuteliată.
O criză de apă subterană și ineficiența administrativă
Diferența de circa 9% în numărul de PET-uri returnate per cap de locuitor între Ilfov și București este, în mare parte, explicabilă prin calitatea și disponibilitatea apei. În Ilfov, unde rețeaua publică de apă este adesea insuficientă sau inexistentă, mulți localnici sunt nevoiți să apeleze la apa îmbuteliată, uneori în cantități considerabile. Problema aceasta nu vine însă singură, ci este amplificată de politicile administrațiilor corupte, care au compromis sistemul de gestionare a resurselor și infrastructurii de apă. Cel mai elocvent exemplu este cazul din Otopeni, unde edilul este judecat pentru că ar fi deturnat aproape șapte milioane de euro destinate dezvoltării rețelei de apă și canalizare.
Impactul acestor deficiențe asupra mediului și economiei locale
Anual, județul Ilfov returnează prin Sistemul de Garanție-Returnare aproape 20.000 de tone de ambalaje, majoritatea plastic, metal sau sticlă, iar volumele au rămas constante pe parcursul anului. În total, peste 134 de milioane de ambalaje din plastic au fost colectate de la locuitorii județului, alături de alte zeci de milioane de ambalaje metalice și din sticlă. Aceste date reflectă un efort consistent, însă și o dependență clară de consumul de apă îmbuteliată, care devine o realitate pentru mii de familii dependente de această sursă.
Tendințele observate indică un flux constant al acestor ambalaje pe parcursul întregului an, cu maxime în lunile de vară, când consumul de apă și băuturi răcoritoare crește, și minime în februarie. În același timp, aceste ambalaje ajung în centrele de reciclare, unde sunt sortate și trimise pentru refolosire, aducând un aport considerabil în economia circulară.
Diferențe la nivelul Bucureștiului și gestiunea urbană
La polul opus, Bucureștiul înregistrează peste 59.000 de tone de ambalaje returnate anual, cele mai multe fiind din sticlă – aproape 44.000 de tone. În oraș, sistemul de alimentare cu apă funcționează în mare parte bine, acoperind aproape toate zonele imobiliare, ceea ce explica, în parte, numărul mai mic de PET-uri returnate per persoană, comparativ cu Ilfov. Totuși, chiar și în Capitală, sistemele de colectare și reciclare continuă să fie testate și extinse, fiind considerate esențiale pentru reducerea impactului asupra mediului.
Dinamicile dintre cele două zone relevă, însă, o diferență de abordare și infrastructură, care îngreunează gestionarea eficientă a resurselor și gestionarea deșeurilor. Acestea reflectă, în final, și problemele mai mari ale regiunii, precum inegalitatea în infrastructură și corupția perpetuată, ce împiedică dezvoltarea durabilă și responsabilitatea ecological.
Privirea spre viitor
Dezacordurile și diferențele dintre Ilfov și București în gestionarea ambalajelor și a resurselor de apă indică, în mod clar, că investirea în infrastructură și în transparența administrativă sunt urgențe. Rata de recoltare a ambalajelor la nivel național – de peste 83% – și volumele în creștere arată un angajament tot mai mare al cetățenilor pentru un mediu mai curat, chiar dacă tușele problemelor rămân la nivelul unor limite de dezvoltare și gestionare. În următorii ani, implementarea unor sisteme de tratare a apelor uzate și de reducere a consumului de plastic în zonele cele mai deficitare va deveni prioritară, fiind totodată și un test pentru maturitatea și responsabilitatea administrațiilor locale.
