Sâmbăta lui Lazăr, sărbătorită pe 4 aprilie 2026, marchează un moment de reflecție spirituală în calendarul ortodox, fiind considerată ultima zi în care credincioșii pot face pomeniri sau parastase pentru cei adormiți înainte de Învierea Domnului. Aceasta ocupă o poziție centrală în pregătirile pentru Săptămâna Patimilor, fiind un prilej pentru consolidarea rugăciunii, postului și a legăturii cu valorile credinței.
Semnificația zilei și contextul biblic
Sâmbăta lui Lazăr aduce în atenție unul dintre cele mai importante miracole săvârșite de Iisus Hristos, relatat în Evanghelia după Ioan. În acea zi, Lazăr, fratele Martei și al Mariei din Betania, a fost readus la viață după patru zile de la deces, eveniment ce precede intrarea triumfală a lui Iisus în Ierusalim și începe Săptămâna Patimilor.
Relatarea biblică surprinde durerea celor două surori, dar și credința lor puternică în puterea divină. Iisus le transmite că Lazăr „doarme”, pregătind astfel scena miraculoasă în fața mulțimii adunate. În fața celor apropiați, Lazăr iese din mormânt, simbolizând triumful vieții asupra morții și evidențiind forța divină care depășește limitele naturii.
Această înviere transmite credincioșilor un mesaj clar: moartea nu este sfârșitul definitiv, iar credința sinceră poate fi poartă spre mântuire, fiind un moment de profundă meditație pentru pregătirea spirituală înainte de Paște.
Tradiții și obiceiuri specifice zilei
În tradiția ortodoxă, sărbătoarea implică mai multe practici menite să spiritualizeze ultimele zile înainte de Paște. Participarea la slujbele religioase, lecturarea textelor evanghelice și meditația asupra semnificației miracolelor sunt componente esențiale pentru credincioși.
Un obicei cunoscut și practicat cu mult drag este prepararea plăcintelor de post, denumite în tradiție „plăcintele lui Lazăr”. Acestea sunt împărțite rudelor, apropiaților sau persoanelor în nevoie, ca simbol al milosteniei și solidarității. Gestul reflectă spiritul zilei, în care valorile humanitare și cele spirituale se împletesc pentru a pregăti sufletul pentru sărbătoarea Învierii.
În plus, în multe zone rurale, se păstrează obiceiul colindatului, numit „Lăzărelul”, în cadrul căruia copiii și fetele merg din casă în casă, interpretând cântece tradiționale și primind daruri simbolice precum ouă roșii sau dulciuri. Acest obicei constitui o expresie a legăturii comunitare și a păstrării tradițiilor populare din zona rurală.
De-a lungul zilelor ce precede Paștele, credincioșii sunt îndemnați să limiteze activitățile lumești, cum ar fi petrecerile sau manifestările zgomotoase. În ceea ce privește pomenirile pentru cei adormiți, acestea pot fi făcute până în Sâmbăta lui Lazăr, după care este interzisă efectuarea de slujbe de pomenire sau parastase până după Paște.
Între aceste zile, se recomandă evitarea distracțiilor și a activităților care pot diminua concentrarea pe reflecție și pregătirea spirituală. Tradiția subliniază necesitatea de a trăi această perioadă cu seriozitate și responsabilitate, pentru a pătrunde cu sufletul curat în Săptămâna Mare.
Preotul Dan Damaschin subliniază importanța acestei perioade, afirmând că „această zi marchează începutul unei etape în care postul capătă o dimensiune profundă, depășind simpla formalitate și devenind un exercițiu autentic de disciplină și purificare.”
Sursa: Digi24
