Conform Mediafax: Spania recompensează familiile cu copii printr-un sistem fiscal avantajos, în timp ce România oferă beneficii mult mai limitate. Diferența dintre un salariat singur și unul cu familie este minimă în țara noastră, principalul motiv fiind lipsa deducerilor semnificative pentru contribuțiile sociale în funcție de numărul de copii.
Diferențe majore în impozitare
În sistemul spaniol, se acordă un „minim personal și familial”, un prag de venit neimpozabil care crește odată cu numărul de copii aflați în întreținere. Acest mecanism reduce direct baza impozabilă și, implicit, suma datorată la impozitul pe venit. În România, contribuțiile obligatorii precum CAS (pensii) și CASS (sănătate) rămân fixe indiferent de situația familială a contribuabilului.
Chiar și deducerile personale disponibile în România au un impact redus asupra salariului net. Acestea sunt calculate în funcție de o grilă bazată pe venitul brut și nu iau în considerare numărul de persoane aflate în întreținere. Astfel, un părinte cu doi sau trei copii nu beneficiază de o reducere substanțială a contribuțiilor sociale sau a impozitului pe venit, spre deosebire de situația din Spania.
Impactul asupra veniturilor nete
Această discrepanță fiscală se reflectă direct în venitul net. Un român singur și un salariat cu un copil sau mai mulți vor constata diferențe mici între salariile lor brute și nete. Pe de altă parte, în Spania, numărul copiilor poate influența considerabil suma pe care un cetățean o plătește lunar statului ca impozit pe venit.
Sistemul fiscal spaniol prioritizează susținerea familiilor, recunoscând costurile asociate cu creșterea copiilor. Această abordare se reflectă în mecanisme clare de reducere a sarcinii fiscale pentru părinți, încurajând natalitatea și sprijinind stabilitatea familială. În România, deși există diverse ajutoare sociale destinate familiilor, acestea nu sunt integrate direct în mecanismul de impozitare a veniturilor salariale.
Politici fiscale orientate spre familie
Politica fiscală din Spania este concepută pentru a acorda o importanță mai mare numărului de copii și persoanelor aflate în întreținere. Acest lucru înseamnă că veniturile mai mari ale familiilor cu mulți copii pot fi, în anumite limite, echivalente cu venituri mai mici ale familiilor fără copii din punct de vedere al sarcinii fiscale totale. Această diferențiere fiscală este un instrument important folosit de guvernul spaniol pentru a implementa politici sociale de sprijin familial.
În contrast, în România, majoritatea beneficiilor fiscale sunt limitate la deduceri generale sau scheme de ajutor social care nu sunt direct legate de reducerea impozitelor pe venit sau a contribuțiilor sociale pe baza structurii familiei. Aceasta creează o situație în care familiile numeroase nu sunt stimulate financiar prin sistemul de impozitare direct, un aspect care diferențiază semnificativ abordarea celor două țări.
Sursa: Mediafax
