România riscă să piardă ultimii bani europeni disponibili pentru construcția autostrăzii A7, în segmentul dintre Adjud și Roman, în condițiile în care termenele de finalizare devin tot mai improbabile. Conform analiștilor de la Asociația Pro Infrastructură, dacă nu se va intensifica efortul la șantier, țara noastră va pierde finanțarea nerambursabilă de aproximativ 600 de milioane de euro, alocată pentru acest tronson esențial pentru dezvoltarea infrastructurii din Moldova.
Termenul limită, o provocare aproape imposibilă de respectat
Pentru a beneficia de sprijinul european, până la 31 august 2026 trebuie ca autostrada A7, între Adjud Nord și Roman Nord (Săbăoani), să fie deschisă circulației pe o distanță de 96,32 km. Deocamdată, însă, avansul la nivel fizic este extrem de scăzut, iar șansele de finalizare la termen sunt tot mai nesigure. Reprezentanții Asociației Pro Infrastructură avertizează că, dacă actualele ritmuri de lucru vor continua, lucrările se vor încheia cu întârziere sau, în cel mai rău caz, complet întârziate.
„Deschiderea încă este posibilă până la data menționată, însă este nevoie de o mobilizare exemplară din partea constructorului”, afirmă reprezentanții asociației. Ei subliniază, totodată, că dacă firma UMB, responsabilă pentru anumite segmente, va reuși totuși să finalizeze lucrările, calitatea acestora riscă să fie compromisă din cauza presiunii de a accelera ritmul.
Puncte critice și probleme de execuție
Cele mai mari întârzieri se înregistrează în zonele greu accesibile și peste infrastructură deja existentă, cum ar fi pasajele peste magistrala feroviară M500 sau peste DN2. La Răcăciuni și Nicolae Bălcescu, pasaje de peste kilometri lungi sunt încă în stadiu de început, nu având nici măcar fundațiile complete. La Bacău, cel mai mare proiect de pe tronson, se află abia în faza de început a construcției unui viaduct major și a podului peste râul Moldova.
„Mai grav este că, pe lângă aceste structuri mari, sunt foarte multe altele mici, pe și peste A7, ceea ce înseamnă un volum de muncă impresionant pentru constructori”, explică specialiștii. Chiar dacă se pot accelera lucrările la umpluturi și stratul de asfalt, riscul major este acela de a compromite calitatea, mai ales dacă se sacrifică timpul necesar pentru respectarea normelor tehnice.
„Terasamentele trebuie ‘să stea’ suficient ca să se evite tasări și deformări ulterioare, dar timpul pentru stabilizare devine tot mai limitat”, avertizează Asociația.
Posibilitatea deschiderii parțiale și ce trebuie făcut pentru a evita pierderile
Deși progresul pare lent, există calea deschiderii parțiale a anumitor tronsoane, pentru a nu risipi complet fondurile europene. În cazul segmentului Adjud Nord-Răcăciuni, autoritățile și constructorii ar mai avea timp până la sfârșitul lunii aprilie pentru a iniția deschiderea circulației, dacă vor prioritiza eforturile. La Bacău, situația este însă mai complicată, fiind improbabil ca întregul tronson să fie gata până în iunie, din cauza numărului mare de lucrări încă în desfășurare.
„Pentru ca această etapă să fie realizabilă, trebuie o mobilizare extraordinară, precum și decizii secvențiale din partea operatorului economic și a CNAIR, pentru a permite deschiderea unor părți ale traseului cât mai curând”, adaugă reprezentanții asociației.
În aceste condiții, autoritățile și constructorii trebuie să găsească un echilibru fin între ritmul de lucru și menținerea calității, pentru a evita ca proiectul să devină un eșec european din cauza tergiversării și a standardelor neîndeplinite.
Tendințele actuale arată că, dacă se va intensifica mobilizarea, câteva segmente ale autostrăzii A7, precum cel între Adjud și Răcăciuni, ar putea fi deschise până la sfârșitul lunii aprilie, însă pentru celelalte, termenul de finalizare rămâne extrem de strâns. În contextul în care pierderea fondurilor europene nu aduce doar o problemă financiară, ci și o oportunitate ratată de dezvoltare regională, toate părțile implicate sunt conștiente de responsabilitatea de a evita un dezastru în ceea ce privește infrastructura Moldovei.
