Senatul României a aprobat tacit, la începutul lunii februarie 2026, un proiect de lege care aduce reglementări stricte pentru prosumatorii și micii producători de energie regenerabilă. Deși inițiativa legislative se află acum în faza de avizare la Camera Deputaților, dezbaterile și reacțiile din partea societății civile și a specialiștilor din domeniul energiei sunt deja în plină derulare.
Ce prevede noua lege? În esență, proiectul introduce norme tehnice obligatorii pentru accesul la rețelele electrice și pentru dispecerizarea energiei produse de unitățile mici, cu puteri de până la 1 MW. Acesta vizează în mod particular prosumatorii persoane fizice și micii producători comerciali, fiind o încercare de a reglementa modul în care aceste entități contribuie la sistemul energetic național, dar și de a răspunde provocărilor de securitate cibernetică și digitală tot mai acute.
Regulament absolut pentru micii producători
Ideea centrală a proiectului este de a integra standarde tehnice obligatorii, pe fondul unui sistem descentralizat de producție energie. În practică, această măsură ar presupune ca fiecare prosumator să fie supus unor verificări și auditări regulate, efectuate de Direcția Națională de Securitate Cibernetică. Autoritățile speră astfel să asigure protecția infrastructurii critice a sistemului energetic și să prevină riscurile generate de integrarea masivă a unităților descentralizate.
Însă, această abordare a fost întâmpinată cu îngrijorare din partea comunităților de prosumatori și organizațiilor civice din domeniul energiei. Reprezentanții acestora avertizează că legea poate duce la intervenții directe, uneori excesive, asupra instalațiilor fotovoltaice individuale, inclusiv posibilitatea limitării sau chiar opririi funcționării în anumite condiții. O critică majoră vizează costurile uriașe pentru verificări tehnice și informatice a sute de mii de invertoare și echipamente de producție, de la mărci și modele diferite, ceea ce ar putea crea un dezechilibru în sistemul energetic.
Conflict cu rolul autorităților și riscul centralizării
Al doilea punct de dispută vizează modul în care legea gestionează competențele în domeniul securității energetice. Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei a emis un aviz critic, caracterizând legea drept incompatibilă cu cadrul legal existente și susținând că nu reflectă rolul său de autoritate competentă în domeniul securității cibernetice pentru sectorul energetic. În opinia ANRE, regulile ar trebui să se concentreze pe protejarea infrastructurilor considerate esențiale, precum rețelele strategice și sistemele informatice centrale, mai degrabă decât pe verificări individuale la cele mici și descentralizate.
În plus, Consiliul Concurenței a solicitat clarificări privind domeniul de aplicare, temându-se de interpretări ambigue care ar putea duce la orice fel de restricții nejustificate pentru micii producători.
Pe fond, însă, realitatea este mai complexă. În România, peste 250.000 de prosumatori sunt deja conectați la sistemul național, cu o putere instalată totală cumulată mai mare de 3.000 MW. Această cifră indică faptul că producția descentralizată devine o componentă esențială a sistemului energetic, nu doar un fenomen marginal. În acest context, legislația devine o reflecție a faptului că energie regenerabilă distribuită nu mai este doar o soluție ecologică, ci și o componentă critică a securității digitale naționale.
Perspective și posibile soluții
De când proiectul a fost inițiat, dezbaterile au luat amploare, fiind din ce în ce mai clare diferențele între opinia autorităților și a organizațiilor civice. În timp ce unii văd în aceste reguli un pas necesar pentru consolidarea securității naționale, alții privesc cu temeri de limitare a autonomiei prosumatorilor și de posibilă supraveghere excesivă.
Datele și tendințele din domeniu indică tot mai mult spre o nevoie de abordare diferențiată, în care infrastructura critică și sistemele centrale sunt protejate fără a limita libertatea și autonomia micilor producători. Viitorul dezbaterii legislative va depinde în mare măsură de echilibrul găsit între securitate, libertate și sustenabilitatea energetică. La momentul actual, rămâne de urmărit dacă Camera Deputaților va decide să adapteze inițiativa sau dacă se va merge mai departe cu implementarea unei reglementări rigide, care să influențeze profund modul în care energetica distribuită evoluează în România.
