România se confruntă cu o dilemă nesperată în contextul stocurilor de vaccinuri împotriva COVID-19, după ce autoritățile au declarat că vor plăti pentru dozele de la Pfizer, dar le vor refuza, invocând un motiv surprinzător: lipsa spațiilor unde să fie depozitate.
Ministrul Sănătății, ROGOBETE, a declarat într-o conferință recentă că statul român are două opțiuni clare: „Avem două variante: aducem vaccin și îl distrugem sau încercăm un efort de echipă”. Într-o situație inedită, România se află pe marginea unei decizii care poate părea paradoxală: cumpăra doze de vaccin, dar refuză utilizarea lor, fiind incapabile să le depoziteze.
Oficialii explică situația prin faptul că spațiile existente în centrele de vaccinare nu pot susține asemenea cantități, iar construcția unor depozite speciale nu poate fi finalizată în timp util, la această oră. Astfel, decizia „de a distruge dozele” sau „de a face un efort de echipă pentru depozitare” devine o provocare logistică și administrativă majoră pentru autorități.
De ce refuză România vaccinurile Pfizer?
Motivul declarativ al Guvernului este lipsa capacităților de depozitare. În condițiile în care dozele de vaccin Pfizer sunt livrate în cantități mari, landurile de depozitare existente nu pot face față, fiind pline sau insuficient modernizate. Autoritățile spun că rezervele în depozite sunt „cat pentru 10 ani”, iar spațiile necesare pentru stocarea lor în condiții optime nu sunt disponibile.
Sursa spune că, în condițiile actuale, dacă România ar intenta o campanie de distribuție, riscă să se ajungă în situația de a arunca dozele. În plus, autoritățile admit că nu există un plan clar pentru reducerea cantităților și pentru încercarea de a găsi soluții alternative, cum ar fi redistribuirea către alte țări sau organizații internaționale.
Conștientizarea riscurilor și opțiuni limitate
În cadrul evenimentelor publice, ROGOBETE a spus că România are două variante: „sau aducem vaccin și îl distrugem, sau încercăm un efort de echipă”. Această formulare sugerează introducerea în discuție a unui plan de urgență pentru a evita pierderea resurselor. Deși decizia de a distruge dozele pare drastică, ea devine una inevitabilă dacă spațiile de depozitare nu pot fi extinse sau dezvoltate în timp rezonabil.
Unii analiști atrag atenția asupra faptului că această situație ar putea avea și implicații financiare majore, mai ales dacă statul trebuie să plătească pentru doze pe care nu le va putea livra sau distribui. Potrivit unor surse, costurile pentru stocarea și gestionarea acestor doze s-au ridicat deja la valoarea de zeci de milioane de euro.
S-a discutat, de asemenea, despre posibilitatea ca, în cazul în care nu se vor găsi soluții, anumite doze să fie redistribuite către alte state sau organizații internaționale care pot asigura depozitarea acestora. În lipsa unei decizii oficiale, dosarele stau în așteptare, iar oficialii ezită să ofere un răspuns concret.
Faptul concret este că, în data de 5 aprilie 2023, autoritățile române au anunțat că au plătit deja pentru o cantitate semnificativă de vaccinuri Pfizer, dar se află într-un impas administrativ și logistic care le face imposibilă utilizarea acestora. Întreaga situație semnalează o criză în gestionarea resurselor pentru campania de vaccinare și deschide discuția asupra unor reforme esențiale pentru infrastructură și planificare pe termen lung.
