Conform Mediafax: Europa, China, Japonia și Coreea de Sud se confruntă cu o provocare demografică majoră: scăderea natalității, creșterea numărului de pensionari și o populație activă în declin. Această situație, adesea descrisă ca o „bombă demografică”, ar putea avea un impact economic mai complex decât se credea inițial.
Productivitate sporită în fața declinului
Economiști de renume, precum laureatul Nobel Daron Acemoglu, contestă ideea că o natalitate redusă ar duce automat la o creștere economică mai lentă. O cercetare recentă publicată de Acemoglu și colaboratorii săi sugerează, dimpotrivă, că țările cu rate mai scăzute ale natalității au înregistrat, în medie, o creștere mai rapidă a PIB-ului pe adult în vârstă de muncă. În Statele Unite, regiunile cu natalitate mai mică au înregistrat și o creștere mai susținută a salariilor, fără a se identifica un efect negativ asupra creșterii economice generale sau a veniturilor totale în datele istorice analizate.
Explicația propusă de Acemoglu se bazează pe un mecanism economic simplu: atunci când forța de muncă devine mai greu de găsit, munca capătă o valoare mai mare. Acest lucru stimulează companiile să investească în tehnologii care permit unui număr redus de angajați să producă mai mult. O fabrică, de exemplu, nu este forțată să reducă producția, ci poate adopta utilaje mai performante, automatiza procese și reorganiza activitatea pentru a spori productivitatea fiecărui angajat. Cercetătorii au observat un tipar similar în țările și regiunile cu natalitate scăzută: un număr mai mare de brevete pentru tehnologii care economisesc muncă și o expansiune rapidă a sectoarelor high-tech. S-a constatat, de asemenea, o creștere mai rapidă a productivității totale a factorilor de producție. Teoria poate fi rezumată prin fluxul: mai puțini tineri -> forță de muncă rară -> salarii și costuri mai mari ale muncii -> stimulente pentru automatizare și inovare -> productivitate mai mare.
O lume tot mai îmbătrânită
La nivel mondial, rata natalității a scăzut semnificativ, de la aproximativ 3,78 nașteri la 100 de locuitori în 1950 la circa 1,71 în 2025. Organizația Națiunilor Unite estimează că populația globală ar putea începe să scadă în a doua jumătate a acestui secol, marcând un declin demografic susținut, neîntâlnit de la epidemiile de ciumă din Evul Mediu. Situația este deosebit de accentuată în economiile asiatice dezvoltate. China, Japonia și Coreea de Sud înregistrează cele mai scăzute rate ale natalității, iar până în 2050 populațiile lor ar putea scădea cu 20%-30%, în timp ce persoanele de peste 65 de ani ar putea reprezenta între 30% și 40% din total.
Provocări persistente ale declinului demografic
Această teorie nu anulează problemele asociate cu îmbătrânirea populației. Un număr tot mai mic de angajați raportat la numărul pensionarilor pune o presiune enormă pe sistemele publice de pensii, sănătate și îngrijire a vârstnicilor. Anumite localități se pot confrunta cu un exod al populației, făcând dificilă susținerea școlilor, spitalelor sau a infrastructurii locale.
Legătura cu viitorul democrației
Argumentul lui Acemoglu, legat de productivitatea sporită, apare în contextul publicării recentei sale cărți „What Happened to Liberal Democracy? Remaking a Politics of Shared Prosperity”. Aici, economistul explorează motivele pentru care democrațiile liberale, care au generat prosperitate și mobilitate socială timp de decenii, își pierd sprijinul unei părți tot mai mari a populației. Acemoglu susține că liberalismul a prosperat prin oferirea de prosperitate distribuită larg, servicii publice de calitate și un cuvânt real de spus pentru cetățeni. El consideră că, în ultimele patru decenii, această promisiune s-a erodat: inegalitățile au crescut, serviciile publice s-au degradat, iar o parte a clasei muncitoare se simte neglijată de elite. Soluția propusă este un „liberalism al clasei muncitoare”, axat pe prosperitate comună, locuri de muncă de calitate și o distribuire mai echitabilă a beneficiilor progresului tehnologic.
România, un laborator pentru noile teorii
România se află în prima linie a acestor transformări demografice. Proiecțiile Eurostat indică o scădere a populației de la aproximativ 19,04 milioane în 2025 la 14,4 milioane în 2100, o reducere de circa 24%. Totodată, România experimentează una dintre cele mai rapide îmbătrâniri din UE, cu o creștere a vârstei mediane de 8,6 ani între 2005 și 2025. Privind prin prisma teoriei lui Acemoglu, întrebarea pentru România nu este doar cum să oprească declinul populației, ci și cum să adapteze economia la această realitate. Dacă deficitul de angajați este compensat prin productivitate sporită, investiții, tehnologii care amplifică munca și salarii mai mari, țara poate continua să prospere. În caz contrar, dacă răspunsul este doar o presiune crescută asupra forței de muncă restrânse și tehnologii care înlocuiesc oamenii fără a crea valoare adăugată, rezultatul ar putea fi opusul.
Sursa: Mediafax
