Conform Stiripesurse.ro: O companie românească s-a poziționat pentru a achiziționa aproximativ o treime dintr-un stoc de uraniu blocat de luni întregi în Niger. Marfa este prinsă într-o dispută comercială și juridică între autoritățile din Niamey și gigantul nuclear francez Orano, pe fondul temerilor că ar putea ajunge în Rusia sau Iran.
Publicația franceză Jeune Afrique, care a dezvăluit informația, nu a specificat numele companiei românești sau valoarea potențialei tranzacții. Deocamdată, nu există o confirmare oficială din partea autorităților române sau a vreunei companii de stat.
Compania românească ar vrea o treime din stoc
Peste 1.000 de tone de concentrat de uraniu sunt depozitate de aproximativ nouă luni în containere, în apropierea aeroportului din Niamey. Potrivit informațiilor, compania românească ar fi interesată să preia aproximativ o treime din această cantitate.
Formularea „s-a poziționat” sugerează un interes comercial sau demersuri în acest sens, nu neapărat o tranzacție finalizată. Identitatea exactă a potențialului cumpărător este crucială pentru a determina destinația uraniului. Nu există informații publice care să indice dacă este vorba despre Nuclearelectrica sau despre o entitate care acționează în numele statului român.
Uraniul este disputat de Niger și gigantul francez Orano
Stocul provine din exploatarea Somair, care a fost anterior sub controlul grupului francez Orano. Compania franceză deținea 63,4% din societate, restul participației fiind controlat de statul Niger.
În urma deteriorării relațiilor dintre Niger și Franța, autoritățile militare de la Niamey au decis naționalizarea companiei. Orano a contestat această măsură și a inițiat proceduri internaționale de arbitraj.
În septembrie 2025, Orano anunța că aproximativ 1.500 de tone de uraniu, evaluate atunci la circa 270 de milioane de dolari, se aflau la exploatarea preluată de statul Niger. Un tribunal arbitral al Băncii Mondiale ar fi cerut autorităților să nu vândă sau transfere materialul pe durata litigiului. Ulterior, aproximativ 1.000 de tone ar fi fost transportate din regiunea minieră Arlit către Niamey. Orano a susținut că această deplasare a încălcat decizia tribunalului și a avertizat asupra riscurilor juridice și de securitate.
Rusia și Iranul, în fundalul unei mize geopolitice uriașe
Situația depășește o simplă tranzacție comercială, având implicații geopolitice semnificative. După preluarea minei de către Niger, Rusia, Iranul și Turcia au fost menționate ca potențiale destinații pentru uraniu, însă nicio vânzare confirmată către aceste țări nu a fost anunțată.
Jeune Afrique indică faptul că blocarea stocului este alimentată atât de disputa dintre Niger și Orano, cât și de preocupările legate de posibilitatea ca materialul să ajungă în Rusia sau Iran.
Intrarea unei companii românești în discuții ar deschide o posibilă pistă europeană pentru valorificarea unei părți a stocului. Cu toate acestea, obstacolele juridice rămân importante, iar condițiile exacte în care uraniul ar putea fi transportat în afara Nigerului nu sunt clare.
Ce ar putea însemna achiziția pentru România
România dispune de o infrastructură industrială capabilă să proceseze combustibil nuclear. Concentratul de uraniu poate fi transformat în pulbere de dioxid de uraniu la Feldioara, iar fabrica de combustibil nuclear de la Pitești produce fasciculele necesare reactoarelor CANDU de la Cernavodă.
În primul trimestru din 2026, Nuclearelectrica a utilizat stocuri existente și concentrat achiziționat de la companii din Canada (Cameco) și Kazahstan (Kazatomprom).
O eventuală achiziție din Niger ar putea contribui la diversificarea surselor de aprovizionare pentru industria nucleară românească, presupunând că societatea implicată activează în acest sector. Fără identificarea cumpărătorului și o confirmare oficială, această posibilitate rămâne speculativă. Concentratul de uraniu necesită procesare suplimentară pentru a deveni combustibil nuclear, deci o astfel de tranzacție nu ar reprezenta o soluție imediată pentru eventualele dificultăți energetice.
Tranzacția este departe de a fi sigură
Pentru ca uraniul să poată ajunge la un potențial cumpărător român, este necesară clarificarea dreptului de proprietate asupra stocului, a efectelor deciziilor de arbitraj internațional, precum și a condițiilor de export și a traseului de transport.
Momentan, informația esențială este implicarea unei companii românești într-o competiție internațională cu o miză financiară și geopolitică considerabilă. Numele companiei, prețul oferit și stadiul exact al negocierilor nu au fost făcute publice.
Sursa: Stiripesurse.ro
