Conform Economistul.ro: Dezbinarea, o armă veche, găsește teren fertil în digital și profită de slăbiciunile societății moderne.
O artă veche, unelte noi
Fenomenul dezbinării sociale, deseori orchestrat de actori invizibili pentru un beneficiu propriu, nu este o noutate. Roma imperială a stăpânit arta „divide et impera”, divizând triburile pentru a le cuceri mai ușor. Britanicii au aplicat aceeași strategie în India, prin împărțirea Bengalului, cu consecințe violente ce s-au extins decenii. Chiar și Războiul Rece a utilizat manipularea informațiilor, cum ar fi operațiunea INFEKTION, prin care URSS a răspândit zvonuri despre originea virusului HIV, vizând slăbirea încrederii afro-americanilor în propriul stat. Tucidide observa acum mii de ani cum în războiul civil din Corcyra, cuvintele își pierd sensul, iar polarizarea începe în vocabular, înainte de a ajunge pe străzi.
Laboratorul digital albanez
Albania oferă un exemplu contemporan al modului în care spațiul digital poate deveni un teren de luptă pentru influență. Deși țara este pro-occidentală și aspiră la integrarea europeană, presa locală este, conform analizei BIRN din 2026, ținta preluării masive de materiale de la agenții rusești precum TASS, RT și Sputnik. Rețele automate precum Portal Kombat amplifică această dezinformare, erodând lent încrederea în instituțiile europene și NATO. Redacțiile subfinanțate și presiunea click-urilor facilitează pătrunderea narativelor externe, transformând publicul apatic, neîncrezător, într-un beneficiar indirect al propagandei.
Psihologia taberei și algoritmii
Eficiența acestor operațiuni se bazează pe înțelegerea psihologiei umane. Experimentele lui Muzafer Sherif și Henri Tajfel din anii ’50-’70 au demonstrat cum simpla apartenență la un grup, chiar și arbitrară, generează loialitate și, implicit, o atitudine ostilă față de exterior. Rețelele sociale au transformat această vulnerabilitate într-un model de afaceri. Studiile recente indică faptul că postările care exprimă animozitate față de grupul advers au șanse semnificativ mai mari de a deveni virale, algoritmii prioritizând astfel conținutul polarizant. Algoritmul nu discriminează, dar recompensează ura pentru că aceasta captează atenția, singura sa marfă.
Dezbinarea autohtonă și influenceri români
Realitatea românească arată că dezbinarea poate apărea și fără interferențe externe, fiind alimentată de dinamici interne. Recent, o veste pozitivă din domeniul medical, legată de o nouă terapie oncologică pe bază de ARNm, a fost întâmpinată pe rețelele sociale cu acuzații reciproce între tabere politice. Anumiți influenceri, în loc să celebreze un progres științific, au recurs la etichetări și insulte, alimentând neîncrederea și contribuind la mitul „cancerului turbo”. Acest tip de discurs, departe de a convinge, confirmă bănuielile celor sceptici și îi îndepărtează de terapiile viitoare. Fragilitatea democrației se observă atunci când adversarul este perceput ca dușman, nu ca un concetățean cu opinii diferite.
Jurnalismul transformat în propagandă?
Pe vremuri, jurnalismul se baza pe descoperirea realității, pe confruntarea de idei în redacție și pe verificarea faptelor. Astăzi, unii jurnaliști, trecuți în rândul influencerilor politici, reacționează rapid la semnale venite din „centre de comandă nevăzute”. Presiunea economică, salariile nesigure și dependența de click-uri au transformat piața media, recompensând vizibilitatea și zgomotul în detrimentul echilibrului și nuanței. Această transformare, din partea unor profesioniști care cunoșteau libertatea editorială, ridică întrebarea despre momentul în care credibilitatea este vândută.
Contabilitatea dezbinării
Pierderile generate de dezbinare sunt considerabile. Statele membre ale Uniunii Europene își consumă energiile în conflicte interne, devenind ineficiente pe plan extern. Platformele digitale acumulează date și venituri din indignarea utilizatorilor. Antreprenorii politici mobilizează baze electorale bazate pe frică, iar influenceri își cresc vizibilitatea prin crearea de dușmani. Pacientul refuză un tratament, alegătorul votează din adversitate, iar comunitatea nu mai poate dezbate probleme esențiale. Capitalul social, fără de care instituțiile nu funcționează, este erodat. Societățile europene se confruntă cu probleme reale, de la securitate la schimbările climatice, iar cine are interesul ca acestea să rămână nerezolvate are, prin urmare, tot interesul ca noi să rămânem certați.
Sursa: Economistul.ro
