Conform Playtech.ro: România anului 2026: Birocrația digitală, o luptă pierdută pe hârtie
În ciuda investițiilor masive în digitalizarea serviciilor publice, cetățenii români continuă să fie nevoiți să umble cu hârtii de la un ghișeu la altul. Fenomenul persistă nu doar din cauza sistemelor informatice învechite, ci mai ales pentru că procedurile administrative nu au fost adaptate, generând situații în care platformele digitale obligă la tipărirea unor documente. Experții atrag atenția că problema principală nu este lipsa tehnologiei, ci integrarea deficitară a acesteia în fluxurile instituționale.
De ce hârtia persistă în administrația românească
Răspunsul la întrebarea de ce, în anul 2026, încă circulăm cu acte între instituții este complex. Procedurile administrative au fost construite în jurul documentelor fizice de-a lungul deceniilor. Chiar și în prezența unor noi sisteme informatice, inerția funcționarilor și lipsa actualizării fluxurilor de lucru fac ca vechile obiceiuri să persiste. Dacă o instituție solicită un anumit document de 20 de ani, simpla sa existență digitală nu garantează eliminarea cererii. Este necesară o regândire a procedurilor, instruirea personalului și clarificarea responsabilităților pentru a face ca noile fluxuri să fie mai simple decât cele anterioare. Altfel, riscăm să creăm un portal digital care, în loc să simplifice, generează liste de acte ce trebuie printate.
Un stat care comunică, nu doar aplicații noi
Discuția despre digitalizarea României ar trebui să se mute de la obsesia pentru aplicații și tehnologii de ultimă generație, precum inteligența artificială, către crearea unui ecosistem unificat în care instituțiile statului să comunice eficient. Deși aceste tehnologii sunt importante, ele nu rezolvă automat problemele de bază. Un raport al Comisiei Europene din 2026 subliniază că, deși România investește resurse considerabile în digitalizare, există recomandări pentru construirea unui cloud guvernamental unificat, cu accent pe interoperabilitate și principiul „once-only”. Aceasta înseamnă că informația ar trebui colectată o singură dată de la cetățean, iar instituțiile statului ar trebui să o poată accesa automat.
Acest aspect este crucial: România nu duce lipsă de tehnologie, ci de integrarea acesteia în modul de funcționare al instituțiilor și în viața cetățenilor. Testul suprem pentru orice proiect de digitalizare ar trebui să fie „ce drum elimină?”. Nu costul platformei, numărul de module sau de comunicate de presă, ci simplificarea proceselor pentru cetățean. Progresul real se vede atunci când numărul de instituții vizitate scade, când cetățeanul poate rezolva totul de acasă sau când statul verifică automat informațiile pe care deja le deține. Altfel, riscăm să construim o administrație care arată digital, dar funcționează analog.
Digitalizarea nu trebuie să însemne închiderea tuturor ghișeelor și impunerea rezolvării online pentru toți. O digitalizare eficientă oferă opțiuni: posibilitatea de a accesa serviciile de acasă, dar și suport uman pentru cei care au nevoie. Și, cel mai important, statul nu ar trebui să mai solicite acte care confirmă informații pe care le deține deja.
În 2026, România dispune de elementele necesare: infrastructură de internet robustă, proiecte de cloud guvernamental, ROeID, Ghișeul.ro, platforme de interoperabilitate și o inițiativă de centralizare a accesului la servicii publice. Autoritatea pentru Digitalizarea României (ADR) lucrează la conectarea instituțiilor, cetățenilor și companiilor. Marea provocare rămâne ca toate aceste componente să funcționeze împreună. Digitalizarea statului se măsoară, în cele din urmă, în lucrurile pe care cetățenii nu mai trebuie să le facă. Ziua în care o instituție va solicita o informație pe care o deține deja o altă instituție, iar sistemele vor face schimbul necesar fără implicarea cetățeanului, va marca o victorie împotriva birocrației românești. Până atunci, imaginea clasică a cetățeanului care umblă cu acte între ghișee rămâne realitatea multora.
Sursa: Playtech.ro
