Conform Economistul.ro: Creditul comercial: motorul invizibil al economiei globale, sub presiune
Majoritatea produselor pe care le utilizăm zilnic, de la tehnologia de pe birouri la mobilierul de acasă, depind de lanțuri complexe de aprovizionare globale. Aceste tranzacții, în care plata este amânată, formează ceea ce se numește credit comercial, un pilon esențial al economiei mondiale, dar care devine din ce în ce mai riscant. Presiunile economice, instabilitatea geopolitică și un comportament de plată tot mai imprevizibil al clienților transformă riscul de credit comercial dintr-o problemă tehnică într-o preocupare strategică pentru boardurile companiilor.
Riscul de neplată, o amenințare reală pentru fluxurile de numerar
Creditul comercial reprezintă acordul dintre un furnizor și un cumpărător prin care plata bunurilor sau serviciilor este amânată, de obicei între 30 și 120 de zile. Acest mecanism permite cumpărătorilor să își gestioneze fluxurile de numerar și să își continue operațiunile, în timp ce pentru vânzători, acordarea de credit este adesea o necesitate pentru a consolida relațiile de afaceri, a crește competitivitatea și a susține vânzările. Se estimează că până la 60% din comerțul internațional este finanțat prin astfel de aranjamente.
Cu toate acestea, riscul de credit comercial, adică posibilitatea ca un cumpărător să nu își onoreze facturile, este o consecință inevitabilă. Întârzierile la plată, pierderile din creanțe nerecuperabile sau chiar insolvența clientului pot perturba grav fluxurile de numerar ale furnizorilor, ducând la necesitatea de finanțare externă suplimentară, reducerea lichidității și presiune pe profitabilitate. Pentru multe companii, creanțele comerciale reprezintă o pondere semnificativă din activele curente.
România: utilizare intensă a creditului comercial, vulnerabilitate ridicată
România se confruntă cu o utilizare intensă a creditului comercial B2B, aproximativ jumătate din tranzacțiile dintre companii desfășurându-se pe credit, conform datelor Atradius. Acest lucru expune companiile românești la un risc structural ridicat de neplată. Paradocsal, chiar dacă termenele de plată acordate sunt mai scurte comparativ cu alte piețe din regiune, comportamentul de plată al clienților s-a deteriorat.
România se clasează printre țările din Europa Centrală și de Est cu cele mai mari întârzieri la plată, după țări precum Turcia, Slovacia și Slovenia. În plus, spre deosebire de alte piețe, în România factorii care contribuie la întârzieri nu se limitează la dificultățile de lichiditate, ci includ și problemele bancare și operaționale. Aceste aspecte adaugă un nivel suplimentar de complexitate în gestionarea creanțelor. Companiile românești, în special cele medii și mari din industrie și comerț, sunt cel mai afectate de creșterea duratei de încasare a creanțelor (DSO), înregistrând un număr ridicat de creanțe restante și pierderi definitive, cauzate în mare parte de vechimea acestora.
Factori macroeconomici și strategii de gestionare a riscului
Riscul de credit comercial este amplificat de o serie de factori interconectați. La nivelul cumpărătorului, soliditatea financiară, istoricul de plată și sectorul de activitate sunt cruciale. Totuși, mediul macroeconomic joacă un rol la fel de important. Recesiunile economice, inflația, ratele ridicate ale dobânzilor, volatilitatea valutară și instabilitatea politică pot slăbi fluxurile de numerar și crește incidența neplăților.
Într-un astfel de context, încrederea singură nu mai este suficientă. Asigurarea de credit comercial devine un instrument esențial pentru companiile care activează pe piețe internaționale, acoperind o parte semnificativă din risc, spre deosebire de comerțul intern unde vânzătorii își asumă majoritatea riscului. Pe lângă asigurare, o gestionare eficientă a riscului de credit comercial implică monitorizarea continuă a bonității clienților, politici de credit adaptate piețelor și sectoarelor, procese clare de colectare a creanțelor și acces la date actualizate despre comportamentul de plată.
Sursa: Economistul.ro
