Rezistența bacteriilor în spitale atinge cote alarmante, iar un studiu recent evidențiază gravitatea situației în România, unde bacteria Klebsiella pneumoniae devine aproape imună la tratamentele antibiotice de cea mai înaltă clasă. Această bacterială comună, natural prezentă în intestine, gât și piele, devine periculoasă doar atunci când pătrunde în alte zone ale corpului, cauzând infecții severe, adesea contractate în mediul spitalicesc. În ultimele două decenii, infecțiile nosocomiale cauzate de această bacterie s-au transformat într-o provocare majoră pentru sănătatea publică, iar rezultatele recente ale cercetătorilor români accentuează datele alarmante existente deja la nivel european.
Rezistența la antibiotice de ultimă linie devine tot mai frecventă
Studiul, realizat pe o perioadă de doi ani și ce a avut în centru analiza a peste 340 de probe prelevate de la pacienți internați la Institutul Național de Boli Infecțioase „Prof. Dr. Matei Balș” din București, scoate la iveală că peste 70% dintre tulpinile de Klebsiella pneumoniae prezintă rezistență chiar și la cele mai puternice antibiotice de rezervă, cum ar fi carbapenemele. Este o situație extrem de îngrijorătoare, deoarece aceste medicamente sunt rezervate pentru cele mai grave cazuri, cele în care alte tratamente nu dau rezultate.
Rezultatele studiului indică, totodată, că mai mult de jumătate dintre tulpini pot produce simultan două tipuri de enzime, NDM și OXA-48, care blocază eficacitatea antibioticelor din această clasă. În plus, tulpinile analizate se dovedesc a fi rezistente la o gamă largă de antibiotice, fiind extrem de dificil de combatut. În cazul celor mai grave forme, aproape 17% dintre tulpini sunt pandrug-resistant, ceea ce înseamnă că nu mai există un antibiotic eficient pentru tratament.
România, pe podiumul rezistenței în Uniunea Europeană
Conform datelor europene, România se află pe locul trei în Uniunea Europeană în ceea ce privește rezistența Klebsiella pneumoniae la carbapeneme, având o rată de peste 50%. Grecia și Bulgaria dețin poziții și mai critice, ceea ce indică o problemă endemică în regiune. Problema nu se limitează doar la efectele infecțiilor, ci și la faptul că aceste bacterii pot duce la complicații majore, precum pneumonie, infecții ale tractului urinar, bacteriemie sau meningită, afectând în special persoanele cu sistem imunitar compromis.
Riscul de a ajunge la „superbacterii” imunizate complet
Rezistența tot mai avansată a acestor tulpini devine un obstacol serios în lupta cu bolile infecțioase din spitale. Cercetarea scoate în evidență că aproape toate tulpinile izolate produc enzime ce inactivatează antibioticele, iar peste jumătate sunt încadrate în categoria celor extinse rezistente la majoritatea tratamentelor, iar 17% din ele nu răspund deloc la antibiotice. Acestea sunt considerate a fi pandrug-resistant, un semnal de alarmă pentru sistemele sanitare regionale și naționale.
Provocări și soluții pentru controlul rezistenței
Experții trag un semnal de alarmă asupra faptului că situația se înrăutățeste, iar strategiile actuale de combatere pot deveni ineficiente dacă nu se intensifică eforturile de monitorizare și control. Regândirea prescripției de antibiotice, implementarea unor programe stricte de stewardship, precum și creșterea investițiilor în diagnostic rapid și testare moleculară sunt esențiale pentru a putea limita răspândirea tulpinilor rezistente.
De asemenea, autorii studiului pun accent pe nevoie de o abordare holistică a problemei, subliniind că rezistența microbiană nu este doar o provocare locală, ci parte integrantă a dinamismului global. Acțiunile trebuie să acopere nu doar mediul spitalicesc, ci și politicile de controle a utilizării antibioticelor în medicina veterinară și în industrie, într-un efort de a crea un front comun împotriva acestor „superbacterii”.
În contextul în care Europa se confruntă deja cu probleme de rezistență tot mai crescute, România, alături de celelalte țări din regiune, trebuie să-și regândească complet abordarea, pentru a evita un scenariu în care tratamentele standard devin istorie. În lipsa unor măsuri ferme și a unei colaborări internaționale eficiente, pericolul unei pandemii microbiologice imprevizibile rămâne tot mai real.
