O plimbare cu autobuzul devine o experiență neașteptată pentru un câine din București
Mersul cu mijloacele de transport în comun, de cele mai multe ori banal, poate deveni o aventură plină de emoții pentru un câine sau chiar pentru un pasager. Asta a trăit și Starr, un mic cățel pe care stăpânul său l-a luat pe o plimbare aparent obișnuită, însă care s-a transformat într-un prilej de reflecție asupra comportamentului uman și a regulilor nescrise ale transportului în comun din Capitală.
Autobuzul 343 și secretele normelor neoficiale
Când ai un prieten patrupeze, mai ales unul atât de curios ca Starr, fiecare călătorie devine o lecție despre societate. Câinele spune că autoturismul de pe linia 343, ce face curse pe Șoseaua Fundeni, pare să fie un tărâm al nesiguranței și al regulilor nescrise, care par să sfideze orice program de transport. „Acest autobuz pare că nu respectă nicio regulă, ca un câine fără stăpân. Mereu îl simt pe omul meu ușor furios când așteptăm autobuzul acesta”, povestește Starr.
Ce face ca liniile de autobuz din București să fie atât de diferite? Probabil se datorează faptului că nu toate respectă orarele și nu toate sunt gestionate cu aceași rigurozitate. Starr remarcă cu tristete și furie că, deși timpul de așteptare poate atinge brutal 30 de minute, nimeni nu pare să ia măsuri. În cazul autobuzului 343, chiar și timpul de așteptare devine o aventură, iar lipsa predictibilității devine o normă.
O experiență tensionată și o revelație surprinzătoare
Întâmplarea care a marcat această călătorie a avut loc pe o zi însorită, când Starr și stăpânul său au urcat în autobuz. Inițial, totul părea normal – autobuz aproape gol, Starr liniștit, așteaptând să ajungă la bunici, destinație pe care o apreciază în mod special. Dar totul s-a schimbat când a urcat un alt pasager, care a manifestat reacții inedite și chiar violente. La început, câinele nu a înțeles ce se întâmplă, dar surpriza a venit atunci când omul a fost cuprins de o nervozitate inexplicabilă.
Într-un moment de conflict, omul a scuipat brusc și, imediat, a început să scoată zgomote urâte, niște sunete ca niște lătrături dezarticulate, dar fără ritm sau sens. „A început să scoată sunete urâte, ca un fel de lătrat. Nu erau lătrături, pentru că nu aveau nici ritm, nici sens”, povestește Starr, adăugând că aceste reacții ale pasagerului au fost extrem de deranjante. Ce-i drept, în timp ce omul era plin de furie, câinele a rămas calm, observând totul cu o oarecare resemnare.
Starr remarcă faptul că atitudinea agresivă a pasagerului a fost de neînțeles pentru orice câine, dar mai ales pentru unul atât de cuminte. În tot haosul, însă, câinele a avut revelația că „oamenii sunt foarte ciudați. Unii dintre ei nu suportă câinii pentru că… nu sunt oameni”. O observație dureroasă, dar foarte adevărată în anumite contexte urbane.
O luptă simbolică pentru drepturile animalelor în autobuz
Chiar dacă atitudinea pasagerului a fost mai degrabă un incident izolat, Starr a descoperit cu surprindere un mesaj inscripționat pe un indicator din autobuz. Era o declarație clară: „Interzicerea accesului cu animale de companie în mijloacele de transport în comun reprezintă un abuz grav și o încălcare a drepturilor omului și animalelor”. Un exemplu de luptă simbolică pentru respectarea drepturilor animalelor, dar și o dovadă aFailed efforts ale autorităților de a asigura un transport civilizat pentru toate categoriile de călători.
În cadrul acestei experiențe, stăpânul lui Starr a fost nevoit să-i pună și o bucată de material pe bot, pentru a evita discuțiile și eventualele reacții violente ale pasagerului agresiv. Deși câinele nu face parte din rase obligate să poarte bot, gestul a fost unul de respect față de regulile nescrise ale transportului civilizat, dar și față de cei din jur.
Privind înainte: ce schimbări aduce timpul
Starr și stăpânul său se întorc înapoi, reflectând asupra realității din autobuzele și tramvaiele din București. În timp ce autoritățile susțin că șoferii sunt instruiți să aplice măsuri pentru a calma conflictele, realitatea din teren pare să fie diferită. Incidentele ca cel relatat de câinele-povestitor sunt un semn clar al lipsei de coerență în gestionarea situațiilor tensionate.
Deși experiența a fost încă o dată un semnal de alarmă, Starr a rămas cu gândul la o perspectivă mai largă: respectul și înțelegerea între oameni și animale în mijloacele de transport ar putea schimba, măcar parțial, această realitate. Poate că, în cele din urmă, autobuzul care urmează să devină o cușcă pe roți mai tendă către respect și empatie decât către frică și agresivitate.
Iar Starr, în ciuda tuturor încercărilor, continuă să vadă autobuzele ca pe niște “universuri” în care încă se poate găsi loc pentru armonie, dacă și oamenii și animale ar învăța să se comporte cu decență. În timp ce se apropie de casă, câinele deja visează la alte plimbări, mai calme, dar totodată mai pline de povești despre oameni ciudați și curajul de a rămâne calm în fața furiei.
