Conform Gândul: America se confruntă cu o problemă critică de aprovizionare cu muniții, alimentată de campania sa militară susținută, ridicând semne de întrebare legate de capacitatea industriei de apărare de a reacționa rapid la conflicte multiple. Consumul accelerat de rachete de interceptare Patriot și THAAD, alături de rachetele de croazieră Tomahawk și alte arme de precizie, a epuizat stocurile, punând o presiune operațională semnificativă asupra forțelor americane, conform analizei Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS).
Epuizarea stocurilor de rachete de apărare
Evaluările CSIS indică faptul că stocul de rachete Patriot americane s-ar fi redus la sub 1.000 de interceptoare, în timp ce numărul rachetelor THAAD ar fi scăzut la aproximativ 250. Aceste cifre, deși nu sunt oficiale din partea Pentagonului, subliniază o vulnerabilitate extinsă, ce depășește contextul conflictului din Iran. Reconstruirea acestor stocuri critice ar putea dura ani de zile, iar producția anuală de rachete PAC-3 MSE Patriot, estimată la 650 de unități, abia acoperă cerințele interne și cele ale partenerilor internaționali. Mai mult, cererile Armatei SUA pentru anul fiscal 2027 vizează 3.203 rachete Patriot, însă livrările suplimentare nu vor începe înainte de 2029.
Provocări ale sistemului THAAD și Tomahawk
Sistemul THAAD, conceput pentru a intercepta rachetele balistice în fazele finale ale zborului, se confruntă cu o situație similară. Producția anuală de interceptoare THAAD, deși se preconizează o creștere la potențial 400 de unități pe an, nu compensează încă ritmul de consum. Fiecare interceptor utilizat în Orientul Mijlociu lasă un gol în stocul operațional, care nu poate fi umplut rapid. Această situație devine relevantă strategic în contextul unui posibil conflict cu China, unde capacitatea de apărare este esențială.
Pe lângă sistemele de apărare antirachetă, peste 1.000 de rachete de atac terestru Tomahawk au fost utilizate în conflictul din Iran. Această cifră ilustrează viteza cu care stocurile de rachete de croazieră cu rază lungă de acțiune se pot diminua în timpul unor campanii susținute. Rachetele Tomahawk sunt vitale pentru atacurile de precizie asupra țintelor strategice, reducând necesitatea expunerii aeronavelor în spații aeriene apărate intens. În regiunea Indo-Pacific, unde geografia favorizează atacurile de la distanță, aceste rachete sunt considerate esențiale pentru contracararea strategiei Chinei de „anti-acces și negare a zonei”. Consumul ridicat al acestor rachete în Iran reprezintă un cost de oportunitate, limitând disponibilitatea lor pentru o potențială criză în Pacific. Producția anuală de rachete Tomahawk, estimată sub 200 de unități, nu reușește să țină pasul cu aceste cerințe.
Apărarea aeriană stratificată devine astfel o componentă critică pentru conservarea interceptoarelor de ultimă generație. Un adversar care utilizează o combinație de rachete balistice, de croazieră și drone poate suprasolicita sistemele defensive, forțând consumul diferitelor categorii de muniție. Această analiză subliniază nevoia urgentă a Statelor Unite de a-și consolida capacitățile de producție, pentru a menține un echilibru operațional pe multiple teatre de acțiune.
Sursa: Gândul
