Conform Economica:
România va beneficia de 16,6 miliarde de euro prin programul european SAFE, a doua cea mai mare alocare din Uniunea Europeană, dintr-un buget total de 150 de miliarde de euro. Parlamentul a aprobat deja lista celor 21 de proiecte finanțate, iar contractele individuale trebuie semnate până la 31 mai 2026. Această finanțare semnificativă are implicații majore pentru companiile private implicate în lanțurile de aprovizionare, care vor trece de la contracte izolate la integrarea în rețele europene cu responsabilități sporite.
Schimbări majore pentru companii
Modelul SAFE impune ca cel puțin 65% din componentele utilizate să provină din țările membre UE, cu accent pe producția locală și transferul tehnologic. În România, funcționează mecanismul „acordului de cooperare”, care condiționează recepția produselor de îndeplinirea unor indicatori industriali concreți. Astfel, subcontractorul nu mai este doar un furnizor tehnic, ci devine parte a unei politici industriale, cu consecințe directe în cazul nerespectării indicatorilor.
Cadrul normativ stabilit prin OUG 62/2025, cu modificările ulterioare, permite negocieri fără publicare prealabilă și modificarea contractelor aflate în derulare. Această flexibilitate reglementată reduce birocrația, dar diminuează totodată trasabilitatea decizională. Obligațiile de conformitate sunt transferate prin clauze de tip flow-down de la contractantul principal către subcontractori, incluzând aspecte legate de securitatea cibernetică, proveniența componentelor și controlul exporturilor.
Riscuri și responsabilități crescute
Contractele principale sunt rareori executate integral de furnizorul principal, execuția fiind fragmentată între subcontracte de producție, furnizori de componente, integratori software și servicii. Subantreprenorii devin actori-cheie, dar și expuși, în noua arhitectură juridică a apărării.
„Companiile care intră în aceste lanțuri de aprovizionare trebuie să înțeleagă că simplificarea procedurilor de atribuire nu reduce obligațiile de conformitate. Recomandăm un audit de conformitate care să acopere aspectele tehnice, juridice și de supply chain, negocierea unor clauze de protecție în relația cu contractantul principal și implementarea unor politici interne documentate în domeniile anticorupție, cybersecurity, ESG și export control. Declarațiile inexacte privind proveniența componentelor, neregulile în utilizarea fondurilor sau încălcarea normelor de export control pot atrage răspunderea civilă și penală a companiilor implicate și a decidenților. Un audit de conformitate realizat înainte de semnarea contractului nu este un cost suplimentar, ci o măsură de protecție”, explică Alina Iozsa, Partner/Leader Real Estate și PPP la Hațegan Attorneys.
Documentarea măsurilor de conformitate este la fel de importantă ca implementarea lor, deoarece absența dovezilor, în cazul unui control, poate genera expunere, chiar dacă neconformitatea a provenit dintr-un alt nod al lanțului de aprovizionare.
Sursa: Economica
